Anunță idiotul ăla de-i primare la șase că dă afară sute de polițiști locali și lucrători sociali, e festival pe paginile de FB care publică știrea! O veselie tălâmbă, gata, mai pleacă niște bugetari, mama lor de ”porci”(citez din înțelepciunea populară!), care ne sug nouă sângele!
Anunță zDrulă investiții în calea ferată, însoțite de disponibilizări masive și la CFR Marfă, practic desființată, și la CFR Călători. Iar e festival! Urlete de bucurie! Dar unul nu întreabă: ”bă, dar modernizarea infrastructurii nu ar trebui să ne aducă, via CFR marfă și Călători, niște bani, prin creșterea cifrei lor de afaceri, deci a profitului? Nu de asta investim? Sau investim să le dăm nemților căile ferate la cheie? Din sărăcia noastră, pentru bunăstarea nemților!
N-am văzut măcar un tembel din ăia care populează siteurile astea de propagandă în favoarea dreptei întrebându-se: ”Bă! Dar eu ce câștig, dacă ăștia ai mei dau afară bugetari? Îmi crește mie salariul? O să am o viață mai bună? Scad taxele și impozitele? Scade inflația? Scade prețul utilităților? O să mă coste mai puțin serviciile medicale? De ce mă bucur, până la urmă? De răul altuia? Dar dacă răul ”altuia” e și răul meu?”
Dar nu, nu ai să vezi așa ceva! Ăștia suntem noi, românii. Nu putem trăi dacă nu vedem răul altora. Este singura consolare pentru mizeria existenței noastre!
Iar dacă e să fim onești, poate nu elitele ne-au lipsit, ca să ne dezvoltăm. Poate că în urma lor n-a fost nimeni, nu le-au urmat oamenii. Din neîncredere? Din alte motive? Nu ar trebui să aflăm și asta, ca să ne putem schimba? Sau ne rezumăm la veselia tâmpă la aflarea răului celorlalți?
Autor: Constantin Gheorghe