Accept ideea că Iohannis fură alegerile, numai și numai pentru a avea și Parlamentul lui. Dar de ce vrea el puterea absolută? Are un proiect măreț pentru România, și pentru a-l duce la capăt este obligatoriu să elimine orice formă de opoziție instituționalizată, să iasă din cadrul democrației. Dar care este mărețul plan? Eu, cetățeanul, ce câștig, acceptând să-mi fie limitate drepturile și libertățile constituționale?
Este o întrebare esențială. Pentru că nu ar fi pentru prima oară când o putere dictatorială a făcut așa ceva. Cu excepția celor douăzeci de ani glorioși ai României, 1960-1980, cetățenii, covârșitoarea lor majoritate, nu au câștigat nimic! Și atunci când au câștigat, pomeniții douăzeci de ani, ce să vezi, ei au coincis cu o perioadă de liberalizare a sistemului comunist. Când a existat doar o dictatură de dezvoltare.
În principiu am avea nevoie de ceva similar unei dictaturi de dezvoltare și acum. Cu condiția să existe un plan, acceptat de majoritatea românilor, un plan care să cuprindă și echitabila distribuție a costurilor și beneficiilor dezvoltării prin intermediul dictaturii de dezvoltare. Dar experiența istorică, iarăși, ne arată o creștere a polarizării economice și sociale. Cei douăzeci de ani glorioși ai României au fost și anii în care polarizarea a scăzut, beneficiile sociale au crescut, și au fost accesibile unei foarte largi majorități.
Așadar, la ce să ne așteptăm, dacă jupânul de la Trei Coceni are și Parlamentul lui? Tabere pentru copii, sau lagăre de re-educare pentru Pe-Se-De?
Autor: Constantin Gheorghe