M-a întrebat un prieten de ce nu m-am băgat în păruiala vaccinați-nevaccinați, și restul bordelului. Răspunsul e simplu: nu scriu, pentru că nu are nicio finalitate. Vaccinarea este un instrument al unei politici publice de sănătate. Instrumentul, mai mult rău, cum se vede, decât bun, există. Politica de sănătate publică nu există. În lipsa ei vaccinarea este un act lipsit de sens, în ultimă instanță. Și atunci pierd vremea de pomană. Iar politicile publice le fac acum fabricanții de medicamente, nu politicienii. Da, e nevoie de autoritatea specialistului. Dar responsabil de consecințe este politicianul, nu altcineva.
Sigur, în ultimă instanță este o discuție despre democrație. Dar cui dracului îi pasă de democrație în țara asta? Fantasticul ăla de Cîțu urla, călare pe un pasaj rutier, în sunete de claxon, la Parlament, și se jura pe antena lui de bulgari că el luptă cu pandemia, dar nu-i iese, pentru că PSD e rău și Ciumă Roșie, și vrea să-i dea un șut în cur. A uitat de alea patru luni pierdute într-o campanie ”electorală” ineptă și ridicolă, care a avut un singur scop: să-i lipească pe târtiță imaginea de prezidențiabil.
A reușit să-și întărească doar imaginea de drojdier, mincinos, laș, lipsit de onoare, incoerent în gândire, și bun de nimic. S-au pierdut patru luni în care se puteau face minime investiții în buna gestionare a ”pandemiei. Orice bou trăgea niște concluzii după trei valuri de impotență, lipsă de viziune, lipsuri de medicamente, personal insuficient, și măcar cârpea ce se putea cârpi. Dar Supi man a tăiat-o prin țară, ca să nimic!
Ăștia de la USR, altă specie de tembeli politici, au învățat mai repede că tăcerea e de aur, și-și văd de ”congresul” lor, în care efectul de moderator aparține STS. O avea chef Cioloș să ”servească patria”, ca la sfârșitul lui 2015, sau își vede de ale lui, tot în perspectiva prezidențialelor din 2024, lăsându-l pe Barna să ia șuturile în cur, după o guvernare de succes? Eu zic că până nu vede ce va fi cu Micronel, tot Bruxellesul e mai lăptos!
Facem discuția despre democrație, drepturi și libertăți, garanții constituționale, sau ne caftim pe dreptul de a păpa lături în mallurile patriei, cu pașaport verde? Mie mi se arată că nu. N-ai cu cine! Așa că mă duc să văd ce trăscău mai am prin cămară…
Autor: Constantin Gheorghe