OK, Zoomer.
Cînd ești megavlogger „la caterincă”, te face marț tehnic Mircea Badea de la primele replici. Am ascultat și mostrele de „piese muzicale” – o insultă adusă rap-ului. Cel mai tare m-a amuzat să aflu ce crede „Șeli”, cel cu look de Johnny Bravo, despre literatura din programa de la Bac:
– Ai citit Maitreyi?/-Nu, nu era pe listă (mi-e groază să-l fi întrebat cineva cum se scrie – ar fi spus, pbb.: „Mai 3”)
– Spune un personaj istoric preferat!/- Păi… e greu. Dan Negru (din istoria recentă, n.m.). Sau, din timpuri vechi, Alexandru Ioan Cuza.
– Mai aveți Plumb în manuale?/- Da, e despre poetul ca victimă a societății (aici, da, de vină-i cine le bagă-n cap gogomănia asta).
– Cînd dădeam eu examene te mîndreai cînd scriai cît mai mult, 8 pagini era rușinos/- Da, și noi trebuie să scriem cel puțin 400 de cuvinte.
– Literatura din manuale nu te-nvață să faci bani, îți spune că banul, îmbogățirea-s un lucru de rușine, pt. care ești pedepsit (v. Ion, Moara cu noroc ș.a.) Poate și pt. că la noi banii s-au făcut (și se fac) prea mult la nivel infracțional, n-așea?
Rîdem, glumim, dar mutația antropologică adusă, într-o țară fără anticorpi, de noua ordine economică e majoră. Iar vlogguiala e sacrificarea minților tinere pe altarul noilor tehnologii care trebuie să facă muuulți bani din fenomene pe lîngă care presa tabloid e quality. Practic, orice gherțoi care se filmează pe closet povestindu-și „experiențele dă viață” are potențial să devină megainfluencer și milionar în euro (v. Colo); oricînd va găsi un public tînăr imens care numai la asta mai cască ochii. Ați mai văzut pe străzi jocuri colective de contact direct, „frunza”, „fața” (v-ați ascunselea), „nemțoaica”, „diri-diri”, „americuța”, d-astea? Nema, old fashion de pe vremea lui Cuza Vodă, azi toți o ard virtual, fac bani din voyeurisme de cartier și speakerisme motivaționale de 3 lei. Problema e că ne sînt livrați ca modele reformatoare de succes și de urmat. Ce-i drept, „Șeli” face masiv reclamă, pe pagina sa, unor mari bănci și corporații, deci se califică…
Un refren aiuristic: „copiii noștri nu mai au timp, fac prea multe ore, prea multe meditații, prea multe teme ăvaaai”. O fi, dar atunci de ce nu rețin nimic din temele & meditațiile astea? „Pe vremea mea”, aveam senzația că fac parte dintr-o generație decerebrată uitîndu-mă în culegerile de mate-fizică, unde erau date, pe firul istoriei, probleme din anii 30, 40, 50, de la Școlile de poduri și șosele/politehnice sau de la Bac. Niște chestii crunt de dificile, cu cerințe foarte practice, cu 6-7-8 puncte din care greu rezolvai unul. Cred că dacă dădeam Bacul la cele opt materii la care dădeau cei din generația lui Eliade & Sebastian, cu Nae șef de comisie, picam cu brio. Azi, dacă i-ai da „superdopatei” generații Zoom, la Bac, subiecte din anii 70-80-90, ar lua examenul sub 5% din catindați. Eșecul ăsta o fi cauzat și de școală, unde da! e pe mari porțiuni dezastru, dar e cauzat sigur și de educația cu e-uri dată de părinții care-i caută-n coarne, și de consumismul nostru decerebrat, de periferie unde merge orice, oricum.
Autor: Paul Cernat
Sursa: Paul Cernat Facebook