Putem incerca sa schitam concluziile dupa cum urmeaza:
1. Cele trei forme de putere pe care le intalnim constant in istoria umanitatii sunt: puterea simbolica (religioasa/ideologica); puterea militara; puterea economica. Cele trei forme de putere pot fi detinute impreuna sau separat de persoane, grupuri de persoane, natiuni, grupuri de natiuni.
2. Numai cumularea SIMULTANA a tuturor celor trei forme de putere asigura durabilitatea sa in timp. Daca unul din palierele puterii se subrezeste, mai devreme sau mai tarziu se pierde din substanta si pe celelalte doua.3. Discutand in termeni geografici, vedem in istoria cunoscuta a omenirii o permanenta TRANSLATIE a puterii de la EST la VEST si de la SUD la NORD, translatie oarecum stabilizata in jurul anului 1700 (dupa Pacea Westfalica si inceputul epocii industriale), dupa ce in urma cu trei mii de ani puterea era concentrata in “Semiluna fertila” (de aici provin toate religiile monoteiste, ca expresii ale puterii simbolice, printre altele).
Dupa Egiptul Antic sau Imperiul Chinez, avem ascensiunea Imperiului Roman – deplasare spre nord si vest – apoi ceea ce denumim Occident, care isi gaseste vehiculul simbolic in crestinism. Pentru aproape o mie de ani, luptele pentru putere se duc IN INTERIORUL OCCIDENTULUI, mai precis in Europa, si putem identifica “punctul de tensiune” in zona Tarilor de Jos/Flandra.
4. Prin revolutia tehnologica (puterea economica), aparitia armelor de foc si a derivatelor tot mai ucigatoare ale acestora (puterea militara) si aparitia ideologiilor (puterea simbolica), asistam aparent la o concentrare fara precedent a puterii in aceasta zona geografica.
Dintre cele aproximativ 200 de natiuni existente pe Glob, sapte dintre ele detin peste 50 la suta din Produsul Intern Brut (doar Statul California este mai puternic economic decit 193 dintre acestea), SUA detin singure peste 50 la suta din potentialul militar al Planetei.
In fapt, nimeni nu detine la ora actuala o concentrare de putere militara comparabila cu aceea detinuta de Imperiul Roman, de exemplu, in maxima sa inflorire, iar accesul la bunastare nu mai este monopol geografic de multa vreme.
5. Puterea, in toate cele trei forme principale ale sale, a cunoscut MUTATII semnificative in istorie. Ultimele dintre acestea sunt: puterea militara trece tot mai mult din domeniul “clasic” in acela al conflictelor nonconventionale, dintre care terorismul este cel mai important.
SUA nu au fost lovite de adversari in doua razboaie mondiale (atentantul din Portul New York, din 1917, a fost cea mai importanta lovitura), insa a suferit un atentat napraznic la 9/11. Puterea simbolica se clatina sub influenta declinului ideologiilor si se intoarce spre vehiculul simbolic al religiilor.
Puterea economica sufera, sub influenta dezvoltarii comunicatiilor, de “boala vitezei”, numarul crizelor serioase din ultimele doua decenii fiind superior celor inregistrate intr-un secol intreg anterior.
6. Inceputul mileniului al lll-lea gaseste aparent doar doi mari jucatori globali, SUA si UE. In fapt, in ultimele decenii apare o dubla translatie de putere dinspre acestia.
Prima: IN INTERIOR, dinspre “jucatorii traditionali” (statele-natiune, cu institutiile consacrate ale acestora) spre “jucatorii singuratici” (companii, societate civila, crima organizata, etc); a doua, IN EXTERIOR, spre noile centre de putere simbolica, militara si economica, dintre care cei mai importanti sunt Islamul, China si Rusia. Zona caspica poate sa devina “noua Flandra” a viitoarelor secole, iar apropierea de aceasta zona sa dea, in viitor, masura puterii.
7. In privinta modelelor viitorului, se confrunta trei tendinte.
Prima: pastrarea statului-natiune ca pivot principal de constructie; a doua: modelul globalist, mai ales sub presiunea unor amenintari potentiale carora statele-natiune nu le pot face fata decat impreuna (incalzirea globala, de exemplu); al treilea: atomizarea, mai ales in urma esecului primelor doua modele – statele-natiune isi continua declinul, fara ca modelul globalist sa castige teren.
In ultima alternativa, rolul “jucatorilor singuratici” creste pana la un punct critic, acela al instaurarii unui neofeudalism bazat pe un confuz sistem de relatii de “vasalitate” transnationale si transideologice/simbolice. Slabirea autoritatii statale, in paralel cu disolutia de facto a institutiilor internationale (ONU, FMI&BIRD, etc) si o criza a dreptului international (a se vedea Kosovo sau Georgia) ar permite intrarea in avanscena a “jucatorilor simguratici” de o amploare fara precedent in epoca moderna.
Acesti “jucatori” pot cumula toate cele trei forme de putere de la un stat-natiune tot mai slab. Recentele crize economice au relansat, ideologic/simbolic, discutiile despre necesitatea unui stat puternic – palierul economic revalorifica si palierul simbolic. Insa criza ideologiilor – deci revigorarea palierului simbolic coerent – ramane la ordinea zilei.
8. Terminologia “clasica” ce ne ajuta sa definim centrele de putere si sa “masuram” amploarea acestora pare oarecum epuziata in ultimele decenii. Hungtinton foloseste inca din titlul celebrei sale lucrari termenul de “civilizatie” (nu de natiune), Ben Laden vorbeste de “cruciatii occidentali”, discursul Administratiei Bush a fost discret impanzit de termeni mesianici.
In plan militar, vorbim de conflicte “asimetrice”, “inghetate”, etc, in tentativa unui diagnostic ce de (prea) multe ori se dovedeste eronat. Renasc termeni de mult uitati, se inventeaza altii noi. Observatorii incearca sa masoare cu instrumente vechi noi realitati a caror cauze si evolutii ne scapa, deocamdata.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro