Potrivit unei cercetări realizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), măsurile precum arestul la domiciliu și interdicția de socializare din pandemie nu ar fi trebuit impuse cu forța, ci doar ca recomandare. Autoritatea europeană arată că restricțiile din perioada 2020-2022 au avuit un impact dezastruos asupra tuturor cetățenilor UE.
Cercetarea privind impactul măsurilor non-farmaceutice asupra vieții adulților din UE în timpul pandemiei de Covid-19, 2020−2022, elaborată de ECDC, pare un non-sens, atâta vreme cât nu mai este niciun secret pentru nimeni cât de dezastruoase au fost efectele restricțiilor și interdicțiilor. Demersul autorității europene nu este însă întâmplător, ci pregătește o altă abordare pentru viitoarea pandemie, despre care se vorbește tot mai des pe toate canalele. Pe scurt, concluzia cercetării a fost că măsurile care au limitat și au afectat grav libertățile cetățenilor nu ar fi trebuit impuse cu forța. Cea mai corectă abordare ar fi fost ca aceste măsuri să rămână la nivel de recomandare, cu referire, cel mai probabil, la cazul Suediei.
Mai mult, concluzionează ECDC, deși este de preferat să nu se mai instituie astfel de restricții, în cazul în care acestea se impun, să nu se mai generalizeze și să se analizeze foarte bine impactul pe care l-ar avea, atât asupra diverselor categorii sociale, cât și asupra sectorului economic. Chiar dacă nu o spune direct, ECDC recunoaște că măsurile din pandemie nu au avut niciun sens, din niciun punct de vedere, provocând consecințe dramatice pe toate palierele.
”Atunci când se planifică implementarea NPI-urilor la nivel de populație, comunitatea științifică și factorii de decizie politică ar trebui ia în considerare nu numai eficacitatea acestora în combaterea bolilor și îmbunătățirea aderenței populației la NPI, ci și alte aspecte legate de impactul lor asupra comunității generale și asupra acelor grupuri care s-au dovedit a fi mai vulnerabile la efectele negative. Un exemplu ar putea fi sănătatea publică, inclusiv indicatori de sănătate care nu au legătură directă cu bolile infecțioase”, se arată în documentul ECDC.
Consecințe grave
Din 2020 până în 2022, răspunsul la pandemie a dus la o extindere a măsurilor non-farmaceutice (NPI) în majoritatea statelor membre ale UE, ajungându-se la un impas aproape complet în ceea ce privește rutinele de muncă și comportamentul social, susține ECDC. ”Mai multe NPI-uri s-au concentrat pe reducerea mobilității populației și pe limitarea contactelor dintre persoanele infectate și persoanele vulnerabile. Foarte des, un număr de NPI au fost implementate simultan pentru a le maximiza eficacitatea. Deși NPI, cum ar fi închiderea școlilor și a întreprinderilor și restricțiile de călătorie, au fost întreprinse pentru a reduce virusul transmiterea și răspândirea, au avut și consecințe grave personale, sociale și economice”, recunoaște ECDC. Studiile privind aderarea la restricțiile impuse în timpul pandemiei de Covid-19 au arătat că, cel puțin în unele zone, recomandările oficiale au avut un nivel similar de aderență și, prin urmare, eficacitate, ca măsurile obligatorii. Cercetarea ECDC a relevat faptul că ordinele aplicate legal au un impact negativ mai profund decât măsurile recomandate. ”Implementarea a unui NPI ar trebui să fie însoțit de monitorizarea eficacității, aderării și impactului acestuia asupra populației. Recomandările sunt preferabile ordonanțelor executate legal atunci când eficacitatea și respectarea celor două abordările sunt similare. Transparența în luarea deciziilor și ajustarea măsurilor în funcție de monitorizarea rezultatelor sunt modalități importante prin care se construiește încrederea în populație”, consideră ECDC.
Părinții, cei mai afectați
Autoritatea europeană a constatat că persoanele care trăiesc cu copii mici par să fi suferit mai mult din cauza cerințelor de a rămâne acasă și a închiderii școlilor, beneficiind, în același timp, mai puțin de pe urma lucrului la distanță. Totodată, pandemia de Covid-19 a extins inegalitățile sociale existente, făcând unele grupuri deja dezavantajate și mai vulnerabile. ”Pentru a atenua efectul negativ, implementarea acestor măsuri, după o evaluare a impactului potențial negativ, ar trebui să fie însoțită de sprijin consolidat. De exemplu, dacă decizia de a închide instituțiile de învățământ este considerată esențială pentru a reduce o boală, ar trebui oferită studenților o opțiune care să le permită să-și continue învățarea. În plus, părinţilor care nu pot avea grijă de copiii lor în timpul programului de lucru ar trebui să li se ofere soluţii, pentru a preveni ca măsura să aibă un impact negativ și uneori iremediabil asupra performanței lor în muncă”, a mai precizat ECDC.
Autor: Claudia Marcu