Denumirea asta îmi provoacă frisoane, mă îngheaţă, întrucât şi ghilotina era tot un mecanism. Ca şi menghina… Preferam ceva care să presupună suflet, omenie, emoţie, nu şurubărie, manivele şi piuliţe, fiare adică. Spontaneitate, fantezie, nu rutină şi cinism ! În fine… În realitate, drăcovenia născocită de asupritorul modern este chipul sinistru al anihilării fiinţei naţionale. Şi al statelor despuiate de suveranitate. Cooperăm în ce? mă întreb revoltat de ipocrizia fără seamăn a integratorilor cu forţa. Despre ce cooperare este vorba când independenţa şi autonomia economico-financiară şi militară au fost şterse din practicile interstatale ?
Stând în genunchi nu poţi decât cerşi, nimic altceva. Fiindcă de-a buşilea ne-au pus nemernicii ăia veniţi să ne umilească până la capăt. Deh, n-au descălecat singuri, i-au sprijinit mereu complicii din interior, cozile de topor împuiate de-a valma aici din secături, lichele şi trădători. Subordonarea noastră este totală, nu încape vreo îndoială, suntem verificaţi în orice orificiu. Monitorizarea nu slăbeşte deloc, încă nu ne-au vândut pe de-a-ntregul.
Ne ţin în vârful biciului, plesnindu-ne şi batjocorindu-ne în piaţa publică, arătaţi cu degetul ruşinii. Înfometaţi şi sărăciţi cu ucaz de la tiranicele fonduri monetare mondiale. Să ne intre bine în cap că avuţiile patriei, ce-a mai rămas din ele !, sunt promise deja proprietarilor strategici, ca plocon la îngăduinţa raportorilor străini. Aderarea şi integrarea euroatlantică sunt scumpe rău, costă al dracu’ ! Cu fiecare şfichiuitură a perfidului mecanism ni se retează din pretenţii şi grăbim privatizarea nu ştiu cărui obiectiv important.
Mesagerii barrosolui se înfăţişează repede în colonie şi aduc ordinele căpeteniei. Cutare firmă comunitară, apropiată barosanilor, e musai să cumpere cutare zăcământ sau regie profitabilă, altfel nu pupaţi credite ! Vă dezbrăcăm în fundu’ gol, căci capitalismul înseamnă exploatare şi arbitrariu, uz de abuz ! Da’ ce, credeaţi că veţi sta cu noi la masa bogaţilor, păduchioşilor ?! Eram la ananghie acum douăzeci de ani şi d-aia v-am îmboldit să vă măcelăriţi şi să rupeţi gratiile în dosul cărora trăiaţi cu porţii mici, dar sigure!
Sistemul consumist se sufoca, era nevoie de pieţe proaspete şi de alţi naivi gata să se înrobească la băncile de aiurea. Gropile de gunoi se vădeau insuficiente, unde să mai azvârlim şi să depozităm deşeurile toxice ? Unde să mai desfacem produsele din propriile rezerve, multe ieşite din termenele de garanţie ? Înduraţi şi suportaţi, actuala ordine mondială e tot cea veche, cu niscaiva cosmetizări, nesemnificative însă. Am schimbat doar uniformele şi lozincile, compromisul echitabil e la modă azi. Argaţii nu vor deveni în veci stăpâni, să nu uitaţi niciodată acest blestem, papagalilor ! Păi, chiar fostul şef al SIE, Ioan Talpeş, ne-a zis-o de la obraz deunăzi.
Căci numai “nişte papagali” permit funcţionarea pe teritoriul României a unor închisori secrete americane. Aşadar, am ajuns groapa de gunoi în care marii licurici îşi aruncă substanţele toxice şi duşmanii terorişti. Un alt funcţionar de la Bruxelles a nimerit o formulare plastică: cică Uniunea Europeană e ca un club de fotbal. Aţi ghicit, nu ?, ei sunt conducerea, direcţiunea, au paralele şi decizia. ăilalţi, între care şi noi, suntem jucătorii de umplutură, de-a pururi rezerve. Cărăm echipamentul celorlalţi, le curăţăm ghetele de noroi şi lustruim banca amăgirii. Blaturile tot ei le tocmesc, ca şi transferurile, ca şi retrogradările ori promovările, ca şi bugetele, ca şi sancţiunile.
Nouă ne e arvunit dreptul de a visa la “compromisul echitabil” perorat de demagogii globalizării. Sau om fi măturătorii şi îngrijitorii de gazon, angajaţi cu ziua să le desfundăm closetele şi canalele ?
Autor: Marian Nazat
sursA: jurnalul.ro