„Comerţul românesc este controlat de şapte entităţi: Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group (Cora & Profi), Schwarz Gruppe (Lidl & Kaufland), Metro AG, Coop (Selgros) şi Royal Ahold (Mega Image). Oricum am da-o, cam tot ce se vinde prin ţară trece pe la aceste mega companii. În prezent ele controlează aproape tot ceea ce mâncaţi şi beţi, detergenţii pe care-i folosiţi, dar şi o mare parte din îmbrăcămintea pe care o purtaţi, multe dintre electronicele pe care le aveţi în case s.a.m.d.
O concentrare de asemenea proporţii e greu de înţeles din perspectiva securităţii naţionale. E clar că domeniul a fost lăsat voit nereglementat pentru a le permite marilor rechini europeni să acapareze tot, lăsându-ne practic în voia vântului.
Acesta este motivul pentru care comerţul autohton e sugrumat, iar grosul profitului se duce la marile lanţuri. Practici comerciale incorecte, achiziţii după bunul plac, creşterea nesustenabilă a importurilor şi multe altele sunt efectul direct al prezenţei pe piaţă a acestor veritabile lipitori către care se duc o bună parte din banii românilor.
Partea proastă e că acum e atât de târziu încât nu-mi dau seama ce s-ar mai putea face. Asta pentru că, în cazul în care companiile menţionate decid să părăsească România – supărate de vreo decizie pe care-o percep negativă – pot declanşa o foamete mai ceva decât pe vremea lui Ceauşescu.
Laptele pe care-l beţi dimineaţa, brânza din farfurie, iaurtul şi celelate specialităţi vă sunt oferite de doar cinci companii: Lactalis (liderul absolut al pieţei autohtone), Olympus, Danone, Friesland Campina, Hochland Romania. În afara acestora, restul fac figuraţie. Fermierii români produc anual 5 miliarde de tone de lapte, dar de procesat nu se procesează decât a patra parte.
De ce?, e simplu: telemeaua pe care-o mâncaţi dimineaţa se face în Polonia, caşcavalul afumat e adus din Germania s.a.m.d. Un alt domeniu în care bravul Consiliu al Concurenţei a declanşat anchete din care a rezultat că totul e OK.
Combustibilul pe care-l folosiţi la maşină provine de la doar trei producători. Asta în timp ce monopolul extracţiei de petrol e deţinut de OMV. La Revoluţie, România avea zece rafinării, şi procesa aproximativ 34 milioane de tone de petrol. Nu aveam capacitatea să consumăm atâta petrol, dar planul de dezvoltare prevedea că, la un moment-dat, se va ajunge la această capacitate.
Aşa că, până să ne dezvoltăm, exportam în draci în Occident carburant rafinat aici. Acum am mai rămas cu doar trei rafinării, iar necesarul de combustibil îl importăm. Am ajuns mai rău decât iranienii din vremea lui Ceauşescu: ei ne dădeau ţiţei contra tractoare, ciment s.a.m.d. Noi acum pompăm petrolul autohton până la rafinăria OMV din Viena pentru a importa produse petroliere finite. Asta în timp ce rafinăriile noastre au fost date la fier vechi.
Gazul cu care vă încălziţi e furnizat de Romgaz (slavă Domnului, încă aparţinând statului) şi de omniprezentul OMV. În afara lor mai sunt doar ruşii prin cozile de topor de prin Elveţia.
Grâul românesc este colectat şi depozitat de o mână de companii care, după dorinţă, pot creşte sau scădea preţul fără nicio problemă. Ei controlează exportul şi tot ei fac falsele importuri.
Variaţia preţului pâinii de la raft ar trebui să vă pună pe gânduri, dar întrucât ei sunt invizibili, de-aceea vi se pare că toată creşterea e un blestem. Poate o fi, dar unul fabricat cu atenţie.
Ştiaţi că sunteţi obligaţi ca orice tranzacţie de peste 5000 lei s-o faceţi prin intermediul băncilor? Probabil nu vi se pare exagerat, doar salariul/pensia vi le încasaţi aproape obligatoriu prin intermediul băncii şi tot acolo vă păstraţi banii. Aşa e că nu e nimic în neregulă? Oare?
V-aţi gândit totuşi că avem de-a face cu un cartel format din câteva bănci şi că pe această piaţă statul mai are undeva sub 5%? Că aceste „plăţi obligatorii” vin la pachet cu tributul obligatoriu pe care trebuie să-l plătiţi băncilor sub forma diverselor comisioane?
Nu-i totuşi ciudat că banul, un monopol al statului, devine prin această cartelizare o chestiune strict privată şi controlată din afara ţării? Probabil acum înţelegeţi de ce Guvernatorele e atât de scump la vedere şi alege să ignore audierile solicitate de comisiile parlamentare.”
Sunt de acord cu ceea ce scrie autorul, cu o două obiecțiuni:
1. Nu, aceste lanțuri/corporații nu vor pleca din România. Deoarece profiturile pe care le fac aici sunt mult mai mari decât în țările de origine și din multe alte țări în care sunt prezente. De ce să plece? Când au politicul la degetul mic? Cine să le supere? Cine are curajul să se atingă de ele, când au protecția Bruxelles-ului? Și în ce țară mai fac ele asemenea „optimizări fiscale” prin care externalizează cote din profit neimpozitat în offshore-uri?
2. Și dacă ar pleca, are cineva impresia că nu se vor găsi alții să le ia locul pe o asemenea piață? Hohoooo…! Ar fi vrut să intre și în condițiile unei astfel de concurențe. Doar că piața e protejată, închisă. A fost împărțită de coloși. Păi am avut și noi doi antreprenori care, pe modelul Dedeman, porniseră să construiască hipermarket-uri românești.
Unul dintre ei era Cornel Penescu, din Pitești. Care lansase lanțul de hipermarket-uri PIC. Cu nimic diferit de cele occidentale. Pătrunsese în trei județe. El era și finanțator al echipei FC Argeș. A fost arestat și condamnat pentru mită dată primarului din Craiova, Antonie Solomon, de 50.000 Euro. În schimbul cedării unui teren și a autorizației de construire a unui hipermarket Pic în Craiova.
Sigur că nimeni nu poate scuza mita. Dar mită pentru terenuri au dat și cei care dețin lanțurile amintite. N-a trezit interesul nimănui. Unde ați mai văzut, în ce țară din Europa sau America, să faci hipermarket-uri în centrele orașelor, întinse pe hectare de teren, să paralizezi tot traficul? Să distrugi rețeaua comercianților locali? Și să blochezi dezvoltarea orașului, deoarece ai ocupat zeci (în București sute) de hectare de teren construibil?
Toate marile centre comerciale se fac în zonele extra-urbane, la km de oraș. Din motivele arătate. S-o fi dat mită pentru terenurile acelea și autorizațiile aferente, ce ziceți?
Autor: Dan Diaconu