Despre patriotism nu ar trebui să se scrie cu ironie, pentru că sentimentul sau conținutul termenului nu pot fi luate în râs. De fapt despre patriotism nu ar trebui să se vorbească deloc, este ceva peste normele stabilite arbitrar și acceptate conjunctural, patriotismul nu ar trebui să se definească/declare, ci doar să se dovedească. În fond, având în vedere că exprimarea declarativă a sentimentului patriotic seamănă cu o prezentare de modă în care admiri ținutele dar știi că după defilare hainele se bagă la șifonier sau se vând iar cei care le-au purtat trec la țoalele de zi cu zi, ar trebui ca noțiunea să fie admisă doar prin comportament, adică practic, nu declarativ ostentativ.
Trecând peste faptul că de când cu globalizarea devenise nu desuet ci chiar aproape interzis să vorbești despre patriotism, confundat sau mai bine spus învinuit de legături de rudenie cu extremismul, naționalismul extrem, sau despre suveranitate, se pare că odată cu alegerea lui Trump în fruntea Americii s-a dat liber la „patriotism” și pace. Până mai ieri era interzis să vorbești despre pace în Ucraina, erai considerat putinist, iar când Dîncu, acum doi ani, pe vremea aia ministru al apărării, a vorbit despre negocieri de pace între Rusia și Ucraina sau între marile puteri și Rusia, a fost admonestat și i s-a ”sugerat” demisia pentru că se supărase Zelensky pe noi și nu puteam să lăsăm să se întâmple așa ceva, că poate se supăra și nu ne mai primea „patriotul”
Dar, ciudat, după alegerea lui Trump, cel care – cel puțin declarativ – militează pentru suveranitatea statelor și apărarea intereselor naționale înainte de orice, adică total opus Bruxellului, pupinturiștii de profesie, indiferent de slujba de moment, au început să se răsucească și să spună ceea ce Dîncu a spus de acum doi ani, doi ani în care au murit mii de oameni, doi ani în care s-au făcut drumuri de fier pentru aprovizionarea frontului cu tehnică militară, iar țări precum România și-au supus cetățenii la lipsuri, ca să poată asigura Ucrainei resurse pentru a duce războiul. Acuma toți sunt cu cuvântul pace pe buze dar cu războiul în gând. După doi ani de pierderi de vieți omenești.
Dar nu despre acest gen de patrioți vreau să vorbesc acuma ci despre alții, mult mai jos nici.
Sportul, patriotismul și politica
Cred că nu este român microbist să nu fi urmărit meciul de fotbal dintre România și reprezentativa statului artificial numit Kosovo. Chiar dacă România ar fi ratificat actul de naștere al presupusului stat ridicat la comanda aceluiași lider mondial care acuma schimbă macazul, pentru mine Kosovo ar fi rămas și va rămâne o provincie sîrbească așa cum Ucraina a rămas și va rămâne un stat la fel de artificial creat prin rapt de un alt jandarm mondial acum 70 de ani. De fapt de ce mă mir, avem lacuri artificiale, ploi artificial create, cutremure contrafăcute sau provocate prin cracare, copii creați în laborator, inteligență artificială, de ce nu am avea și state artificiale nu ?
Ca toți românii microbiști, am urmărit, ziceam, meciul și am fost tentat de mai multe ori să schimb programul dezamăgit de jocul prost al românilor. Auzind declarația lui Lucescu înainte de meci, în care spunea că nu îl interesează rezultatul ci jocul, am crezut că în sfârșit se schimbă ceva în mentalitatea românilor, dar nu a fost să fie așa, de la ce vrea Lucescu până la ce pot fotbaliștii e cale luungă. În fine, nu ăsta e subiectul. După „incidentul” de la ultimul meci cu echipa respectivă, când niște suporteri români au afișat, în termeni decenți, un text care reprezenta poziția oficială a statului român, fără scandări obscene sau rasiste, iar U.E.F.A., această înstituție „sportivă” a sancționat politic federația română și toți suporterii români nevinovați, m-am întrebat cine a încălcat spiritul de fair-play, bătându-și joc de o activitate sportivă, cei câțiva care au afișat bannerul sau U.E.F.A. care a sancționat o țară întreagă, pentru niște convingeri politice ale unor cetățeni pașnici?
Prin postarea acelui banner nu a fost pusă în pericol viața nimănui, nu a fost jignit nimeni, nu a fost atacat nimeni, a fost doar exprimată o decizie a Parlamentului Român. Pentru asta U.E.F.A. a decis sancționarea federației și cetățenilor români. Decizia U.E.F.A., pe lângă faptul că a sancționat o țară întreagă fără a fi avut vre-o vină, a fost de fapt un act politic, pentru că a fost luată pe criterii politice, nu sportive. Nu a fost nimic nesportiv în bannerul acela, a fost un banner politic, iar U.E.F.A. a luat o decizie politică, culmea pretinzând că politica nu are ce căuta în sport, dar pedepsind un act politic, nu sportiv, ceea ce face ca si sancțiunea să fie tot o urmare a unei gândiri politice. Această decizie a creat pui, și a dat aripi acelorași „sportivi” care au revenit în România deciși să câștige 3 puncte prin orice mod. Și când după 92 de minute era clar că nu mai au nicio șansă să câștige meciul sportiv, jucătorii echipei adverse, nu-i mai pomenesc numele ca să nu se simtă jigniți, au decis să încerce să le câștige politic, având un precedent creat. Așa că mai întâi căpitanul echipei din regiunea Kosovo a atacat huliganic un jucător român, l-a împins, l-a prins de gât doar – doar acesta va răspunde și îl va lovi, ca să cadă secerat, așteptînd totodată și cerând practic huiduieli din partea publicului. În afară de câteva huiduieli și fluierături eu nu am auzit nimic altceva, dar i-am văzut pe jucătorii regiunii Kosovo făvând gesturi provocatoare către public, cu același scop, de a-i provoca pe suporteri. Nici așa nu au reușit să își atingă scopul, poate or fi fost 3-4 care să îi fi trimis la origini, dar nici pe departe nu a reacționat întregul stadion cum a declarat hiliganul care l-a îmbrâncit pe Alibec. Atunci provocatorii au decis să părăsească terenul, convinși de faptul că U.E.F.A. la va da iarăși dreptate și mai mult, vor câștiga 3 puncte la masa verde. Să fiu sincer, nu m-ar mira să fie așa pentru că direcția pe care merge U.E.F.A. este vizibilă, forurile sportive nu fac altcava decât să aplice politica decidenților politici, iar neadmiterea echipelor Rusiei la campionatele mondiale și europene sau lipsa drapelului Rusiei din fața numelui sportivilor ruși participanți la întreceri sportive este cea mai bună dovadă că nu sportul este promovat de către federațiile sportive internaționale, ci politicile guvernuluiglobalist. Așa că să nu ne facem speranțe, România va fi iarăși sancționată pentru că niște presupuși sportivi, s-au simțit jigniți de faptul că publicul român nu le-a aplaudat gesturile huliganice și au decis să forțeze nota milogind 3 puncte nemeritate. Sunt convins că la ei acasă au fost întâmpinați cu flori, că ”patriotismul„ lor de maidan a fost lăudat, dar de fapt au fost niște fetițe emo care plângeau de necaz că riscă să piardă calificarea.
Armata apolitică
Se apropie alegerile cu pași mărunți și repezi. După mima privind ”repararea inechităților din pensiile militare”, cei doi jucători majori din politica românească s-au frecat pe burtă, lucrurile au intrat în normal, proiectul a fost blocat de sesizarea Curții Constituționale de către Avocatul Poporului. Nu voi relua subiectul privind dreptul sau abuzul doamnei Weber de a înainta acea sesizare, sau alte critici apărute între timp, am spus ce cred, va urma -cine știe când- decizia C.C.R. Personal cred că aceasta nu va veni până la finalizatrea procesului electiv așa că nu e nevoie să mai aduc argumente, de niciun fel. Cert este că și acuma, pensionarii militari au rămmas împărțiți, în funcție de simpatiile politice, în două sau mai multe … grupuri: unii care cred că PNL-ul e de vină, alții care cred că P.S.D.-ul e de vină, alții care cred că ambele partide sunt de vină, unii care zic că toți sunt de vină, iar alții care nu mai știu ce să creadă. Mulți spun că se vor răzbuna și nu vor mai merge la vot, sau nu vor mai vota niciunul din cele două partide și cu asta gata, au ucis balaurul cu două capete. Când spun asta, ei se gândesc că cei 200.000 de pensionari militari vor face la fel, dar nu realizează că nu toți cei 200.000 de pensionari plus sau minus familiile lor, vor vota împotriva P.S.D. sau P.N.L., pentru că așa cum am mai spus unii dau vina pe Ciolacu, alții pe Ciucă, alții pe U.S.R., iar alții pur și simplu vor umple listele de nume fără semnătură.
Chiar dacă ar decide toți să nu voteze cele două partide, asta nu este suficient, fie că își vor anula votul fie că vor vota pe altcineva. Pentru ca voturile lor să aibă efect ar trebui ca toți, dar absolut toți, să pună ștampila pe unul și acelașii candidat, indiferent care ar fi acela, nu dau nume sau sugestii. Numai așa, cele să zicem cel puțin 200.000 de voturi se vor contabiliza în dreptul cuiva care ar avea poate posibilitatea să ajungă în turul 2. Dar acest lucru este imposibil. Pentru că, în primul rând s-a dovedit că suntem dezbinați, iar în al doilea rând nu sunt organizați în așa fel încât să meargă toți pe aceeași mână. Nici la protest pe 25.10 nu au fost mai mult de 6-7.000 de oameni și atunci cum vor reuși ei toți cei 200.000 să înclina balanța în favoarea cuiva? Astea sunt vorbe de clacă, hai să ne facem că ne răzbunăm, poate se sperie careva.
Să fim realiști, indiferent ce vor decide ei, pensionarii militari, cele două partide își vor folosi și vor beneficia de bazinele lor electorale. E adevărat au încercat să și-i atragă și pe pensionarii militari de partea lor, pe vremea când se întreceau care să se întâlnească mai mult cu ei și să promită și declare iubire veșnică, dar mai mult au urmărit ca aceștia să nu se îndrepte spre celălalt partid, nu neapărat să conteze pe ei ca alegători. Deci, să nu ne amăgim singuri, amenințările cu votul sunt furtuni în paharul cu apă, cu sau fără votul nostru, atâta vreme cât acesta este împărțit aiurea, nu concentrat pe un singur nume, rezultatul este zero.
Și acuma să revin la patriotism. Nu știu ce i-a împins, nu știu când s-au „aliniat” nu știu cine și ce le-a promis, dar un număr de cam 20 de ofițeri rezerviști, cei mai mulți generali, cam toți din structuri secrete, fie că sunt servicii secrete sau organizații mai mult sau mai puțin secrete numite loje masonice, s-au gândit ei să dea dovadă de „patriotism” și să dea și lecții de patriotism. Nu am nimic cu decizia lor de a vota cu cine vor ei, e dreptul lor să se prostitueze cu cine vor, dar nu pot să pricep cum niște oameni cu stele multe pe umeri, foști șefi prin serviciile secrete,sau alte structuri mari ale armatei, deci oameni care este de presupus că au avut la dispoziție date și informații despre starea și moralul armatei, chiar orientarile politice, acțiunile, convingerile multor militari, pot crede că îi pot manipula și determina prin simpla apariție și declarație a lor, să voteze cu cine vor ei. Persoanele în cauză, nefiind nici asociație, nici partid, căci pentru asta trebuiau să aibă un statut, să fie înregistrați la judecătorie, și-au spus „Mișcare” și au încercat această mișcare. Și-au spus ei „Mișcarea Națională a Generalilor și Ofițerilor Superiori Patrioți”. Te doare bulbul rahidian și alta nu. Nu contează cu cine au decis ei să votăm noi, dar numai gândul că au crezut că vor determina astfel pe cineva să se ia după ei mă face să mă mir cum ai ajuns generali. Sau să nu mă mir?
Normal oricine a dat cu ochii de mesajul lor își pune întrebarea cu ce au fost momiți, ce li s-a promis ca să își manifeste ”patriotismul” atât de rapace atroce și feroce și ce scop are actul lor, că nu se poate să fie atât de proști să și creadă că se va lua cineva după ei, doar pentru că sunt ei ”patrioți”. Nu știu ce cred alții dar eu văd că iarăși, sau din nou, armata a căzut pe locul 2 în fața națiunii. De acum încolo dacă un militar va mai rosti cuvântul patriotism, automat va fi întrebat, fie serios fi în bășcălie, dacă face parte din mișcarea respectivă. Acum 14 ani, un alt general, nu îi spun numele, a confiscat expresia ”interes național” folosindu-l pentru a-și justifica trădările față de o guvernare sau alta. Acuma un grup de generali, a confiscat noțiunea de patriot, pentru a-și justifica obediența față de un partid politic, care probabil este răspunzător de gradele pe care le-au primit. Au vrut prin gestul lor, probabil să arate românilor că ”generalul” nu este iubit de generali, dar de fapt au dovedit că și generalii se fac de răs mimând un patriotism de maidan.
Autor: Col. (r) Marin Neacsu
Sursa: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/patriotismul-de-maidan
Bibliografie web: