Coca-Cola e una dintre acele corporații de succes care reprezintă chintesența caracterului nociv al capitalismului globalizat

Coca-Cola e una dintre acele corporații de succes care reprezintă chintesența caracterului nociv al capitalismului globalizat. În ultimele decenii, Coca-Cola a fost acuzată în repetate rînduri de abuzuri și încălcări ale drepturilor omului în Indonezia, Haiti, Filipine, India sau Columbia, a fost acuzată de nenumărate comunități pentru monopolizarea surselor de apă potabilă, a fost doi ani la rînd, în 2018 si 2019, decorată cu distincția „worst plastic polluter” la nivel global, a fost acuzată de abuzuri împotriva animalelor și există o serie întreagă de procese și investigații deschise în activitățile companiei. Lista abuzurilor companiei Coca-Cola este, practic, nesfîrșită. La ea s-ar putea adăgua faptul că Coca-Cola este una dintre acele companii direct vinovate de epidemia de obezitate cu care se confruntă astăzi mai toate țările industrializate, de explozia cazurilor de diabet în rîndul copiilor, de obezitatea infantilă etc.

Cu toate astea, cea mai importantă competiție sportivă din Europa ține la mare cinste blazonul Coca-Cola. Campionatul European de Fotbal este doar un instrument pentru Coca-Cola și pentru alte corporații care au același modus operandi de a-și limpezi puțin imaginea. Așa cum încearcă să facă și prin nesfărșitele campanii publicitare în care se vopsește în promotor al incluziunii și toleranței, în vreme ce abuzează angajați și comunități de pe toate continentele planetei.

De asta, pentru mine, acest campionat de fotbal nu este decît despre gestul lui Ronaldo, care a scos din cadru imaginea Coca-Cola, și despre reacția promptă și fără echivoc a conducătorilor fotbalului european, care s-au asigurat că gestul nu va mai fi repetat de niciun fotbalist.

Iar atît timp cît fotbalul, ca și restul sporturilor spectacol, nu vor funcționa decît ca detergenți pentru imaginea marilor corporații, ca forme de a distrage atenția de la criza ecologică și socială fără precedent cu care ne confruntăm și de abuzurile și încălcările drepturilor omului, sau de a consuma energiile afective ale oamenilor pe lucruri absolut inutile și fără vreo relevanță, dați-mi voie să mi se pară ridicole tristețile fără margini ale celor care regretă absența „naționalei” noastre de la această „mare competiție sportivă” care nu mai are aproape nimic de a face cu sportul.