În loc să fie un eveniment pentru reformarea și dezvoltarea României, fondurile europene sunt o veritabilă sancțiune pentru clasa noastră politică. Situația de până acum privind gestionarea banilor publici nu ar fi trebuit sa fie diferită.
Construind instituții peste instituții, cu scheme de personal care le depășesc proporțional pe acelea din state precum Franța și Germania, clasa politică din România a investit masiv în birocrație și simulare instituțională, respectiv în blocajul țării.
Dezinteresul pentru banii europeni a fost o constantă pentru că accesarea acestor fonduri ar fi obligat la o simplificare instituțională pe linia responsabilizării, fără a mai putea opera ascunderea firelor corupției.
Partidele politice, în bloc, nu au specialiști în reforme, pentru că, de fapt, nu există interes în acest fapt. Nu există proiecte de legi care să pună capăt modului fraudulos de folosire a banilor publici. Fiecare partid așteaptă să aplice același tip de proceduri, cheltuielile României fiind cu zeci de mii de funcționari care, vădit, complică lucrurile până la anularea oricărei reforme.
Comisia Europeană nu are cum să dea accept unor proiecte prin care fondurile comunitare sunt subtilizate în cronicizarea unei situații mai mult decât scandaloase.
În asemenea condiții, România nu prea are ce negocia. Numai stabilirea unei agende național- regionale, cu nenumăratele ei urgențe, și reformarea instituțională, în sensul competenței și proiectelor, prin dizolvarea monopolului grupurilor de infracțiune economică, poate da o perspectivă în obținerea banilor europeni.
De ce tace președintele Iohannis? De ce Guvernul nu scoate o vorbă despre situația de fapt? De ce partidele politice nu ies din cleveteală și atacuri la persoană?
Nu cumva majoritatea oamenilor politici din România, și anexele lor, au drept scop fraudarea banilor publici?
Pentru a obține banii pentru schimbare, România trebuie să dovedească ea însăși schimbarea instituțională, altfel fondurile, oricare ar fi acestea, vor fi legal și continuu blocate.
Autor: Ioan Vieru
Sursa: cotidianul.ro