Becali a fost condamnat la 3 de închisoare cu executare! Simbolul și campionul circului românesc din ultimele două decenii a îmbătrânit în câteva ore cât o statuie de piatră îngropată mai multe secole pe cine știe unde. Gigi cel guraliv, cel pontos, cel plin de glume stupide sau de poante drăguțe, cel darnic și cel teatral de credincios n-a mai avut resurse decât pentru o cruce mare la sfârșitul câtorva propoziții tălâmbe. Deșteptul și norocosul marilor bogății (învârtite cu sprijinul câtorva parlamentari și generali și, mai apoi, al nenumăraților trăgători de sfori), omul tuturor explicațiilor abracadabrante, al mârlăniilor greu de cântărit a capotat ca și Adrian Năsase.
S–a luptat și el până în ultima clipă, a tras de timp, a încercat tot felul de trucuri dar când sentința a căzut ca o ghilotină, a rămas fără replică, dezarmat, incoerent, ca orice om pedepsit pentru o mare boroboață. Luni, Gigi Becali s-a străduit să nu pară penibil și să evite momentele de încătușare. Pentru asta a făcut un apel la decență (tocmai el, campionul indecenței și al glumelor proaste, al vulgarității și grosolăniilor!) și a plecat de acasă pe cărări dosnice, spre a nu fi văzut și filmat în cea mai cumplită umilire a carierei sale de lăudăros național.
Ctitorul de biserici, omul sponsorizărilor și al binefacerilor n-a mai găsit resurse pentru ultimul act. Sleit de putere, l-a interpretat cu amărăciune, în ciuda faptului că televiziunule făceau din condamnarea sa o telenovelă în toată regula. Din păcate, nimeni n-a putut opri mass-media de la acest dezmăț de lacrimi și comentarii cretine, de patetism și dat cu părerea. În alte țări, un asemenea eveniment se anunță sobru, scurt și adio. Pentru contestarea unei sentințe abia pronunțate, pentru apologia unei nevinovății de paradă, în alte locuri se dau sancțiuni severe, se pierd audiențe sau chiar se ridică licențe. La noi, plânsul pe umerii condamnatului devine un soi de îndeletnicire jurnalistică. Ba chiar și politică. Până și Victor Ponta a simțit nevoia să se amestece în acest bâlci, din păcate cu o remarcă la limita unei tentative de influențare a justiției.
Mulți români l-au crezut pe Gigi norocos nevoie mare. În fapt, el n-a fost mai norocos sau mai puțin favorizat de soartă ca toți ceilalți mari beneficiari ai tranziției. A cumpărat cu 5 lei și a vândut cu 1.000. S-a îmbogățit din revânzări la prețuri de o sută sau o mie de ori mai mari. Gigi Becali a luat de la machedonii din Pipera, dar și de la țăranii din preajmă pământurile pe aproape nimic și le-a vândut pe un sac de bani. Ca să se împace cu sine și ca să-și facă o imagine de binefăcător a dat cu două mâini ce a adunat cu câteva camioane. Schimbul de terenuri cu armata, de la care a și încurcat-o, a fost una dintre golăniile deja complicate în care s-a amestecat alături de generali, miniștri și parlamentari pentru a pune mâna pe sute de mii de metri pătrați din Pipera în schimbul a 30 de hectare la Dracu în praznic. Era cât pe aci să îi iasă. Probabil că dacă presiunile europene asupra justiției nu s-ar fi intensificat, Gigi Becali ar fi rămas cu terenul, ar fi dat ce ar fi avut de dat celor care l-au sprijinit (unii încă nu și-au luat porția de terenuri) și ar fi rămas la nesfârșit oierul norocos și deștept care în 1990 nu știa pe unde să-și mai pască mioarele. Povestea lui de succes, frumos împachetată de televiziuni și de cântăreți în strună a sfârșit prost. Şi încă nu de tot.
Ce lasă Gigi Becali în urma sa? Un uriaș spațiu de circ, un registru de coțcării și bâlbe de gândire, de exprimare și de ofensat autorități și femei. Gigi Becali a fost marea bombă pusă de mahalaua României în codul bunelor maniere și în regulile comportament. Decența, măsura, bunul simț și modestia nu se vor mai întoarce niciodată de unde au fost coborâte în gălețile de adăpat oile. Prăbușirea limbajului și a comportamentului în spațiul public ar putea să fie pentru totdeauna. Dacă nu, cel puțin pentru câteva decenii.
Chiar dacă unii dintre confrați, mai ales cei speriați de această sentință, socot că ea ar fi încă un semn de ordine pe care îl dă justiția română. Spre deosebire de toți aceștia, eu cred că pedepsirea lui Gigi Becali este încă un semn că în tribunal se petrece altceva decât se vorbește în emisiunile televizate. Adică se face dreptate. Oricât a încercat Becali să vorbească despre trădare, despre politică, până la urmă n-a izbutit să convingă. Eventual a atras atenția asupra tipologiei de îmbogățiți de după 1990, dintre aceia din care nu poți stoarce nici o jumătate de pagină de gramatica limbii române.
Din păcate, Gigi Becali a plecat la penitenciar, dar a lăsat în libertate o modă a mârlăniei, a hahalerei spilcuite, a mahalagiului care încearcă să învârtă o țară. Circul din România are deja o componentă: Gigi Becali!
autor: Cornel Nistorescu
sursa: cotidianul.ro