Vizita lui Putin în China e abordată cu discreție de media occidentală. Parcă și-ar fi dorit să nu existe. Doar că s-a desfășurat. Iar rezultatele sunt diferite față de propaganda desfășurată de fiecare parte. Le-aș numi surprinzătoare pentru toate părțile, dacă nu aș înțelege dimensiunea reală.
În primul rând trebuie înțeles că vizita era una necesară respectării acordului de informare proactivă a celeilalte părți cu privire la întrevederea cu SUA. De data aceasta, Xi a preferat să-l invite pe Putin, semn că discuțiile au vizat fațete multiple și au necesitat un nivel de contact direct.
Din punct de vedere ar semnalelor discrete, acestea au fost mai mult decât evidente: lui Putin i s-a acordat o atenție mai mare decât lui Trump, fiind tratat efectiv ca un prieten. A fost întâmpinat de ministrul de Externe, un semnal cât se poate de clar în ceea ce privește alianța dintre cele două țări. La toate capitolele, vizita lui Putin a fost vizibil superioară din punctul de vedere al atenției acordate și, mai ales, a detaliilor tăcute.
Concret s-au semnat peste 40 de acorduri, acoperind diverse domenii de cooperare. În ultimii zece ani dimensiunea comerțului dintre Rusia și China s-a triplat. Noile acorduri deschid capitole importante și, automat, o creștere a schimburilor comerciale. Care, dacă e să ne luăm după cifre, sunt cât se poate de echilibrate.
Să abordăm însă frontal așa-zisele probleme. Opinia publică din Rusia este dezamăgită de faptul că nu s-au făcut pași concreți pentru conducta „Power of Siberia 2”(POS2). Toată lumea se aștepta ca noua conductă să primească verde și astfel Rusia să înceapă construcția, urmată de livrarea în China. De fapt, aici e vorba de mai mult decât de bani. Putin vrea să se răzbuna pe Europa. În cazul parafării POS2, Europa devine absolut la „și alții” din punctul rușilor de vedere. Pentru China, fiecare metru cub de gaz importat din Rusia scade din prețul piperat pe care-l plătește pe LNG. Deci totul este în avantajul ambelor părți. Și-atunci care sunt problemele?
E una singură, a Chinei. Care e cumva reciprocă și pentru Rusia. China nu vrea să fie dependentă de o singură sursă energetică. Intrarea gazului rusesc ar crește dependența Chinei față de Rusia. La fel, nici Rusia nu vrea să fie dependentă de China. De aceea nu a trecut cu arme și cu bagaje în corabia tehnologică chinezească, preferând să-și dezvolte singură tehnologiile. Dacă studiați cifrele, veți constata că Rusia exportă ceva mai mult în China decât importă. Excedentul balanței nu-l îndreaptă pe Putin către consum din China, cu toate că are nevoi multiple. De ce se întâmplă asta?
Cele două țări, în ciuda alianței, aparțin unor sfere de influență diferite. China zonei asiatice, iar Rusia celei eurasiatice, mai mult spre Europa. Din punct de vedere teoretic, Europa este în aria de influență a Rusiei. Asta se va vedea clar după retragerea începută de Trump. China judecă întotdeauna pe termen lung, motiv pentru care inclusiv acum, prin temporizare, transmite un mesaj Rusiei, acela de a-și rezolva problemele din propria sferă de influență. Dacă Rusia trece cu arme și bagaje în Asia, deja vor fi prea mulți poli de putere acolo, ceea ce, în final, va conduce la război.
Înseamnă că POS2 nu se va construi? Nicidecum! În ritmul în care merge China, sigur va fi nevoie inclusiv de gazele rusești pentru a-și optimiza costurile viitoare. Însă temporizarea(care s-ar traduce cu întârzierea parafării cu aproximativ 6 luni) are loc ca semnal dat Rusiei: „Atenție, trebuie să-ți stabilizezi zona de influență!”. Este o judecată strict în termeni multipolari!
La fel a discutat Xi și cu Trump. I-a spus că e cazul să-și ia tălpășița din Iran dacă nu vrea să aibă pierderi catastrofale. De asemenea, i-a spus că nici Europa nu-i aparține. Și, mai mult, l-a asigurat că interesul Chinei nu e acela de a deveni viitorul hegemon, ci de a fi garantul unei evoluții multipolare. Astfel, dacă SUA se retrage în cochilia sa, va putea să-și continue dezvoltarea în liniște și cu mult mai puține cheltuieli.
Repet: gândirea Chinei este pe termen lung. Ce urmărește acum? Pur și simplu lichidarea totală a modelului hegemonic care se repetă de aproximativ 500 de ani. China consideră că lumea nu mai poate evolua într-un mediu imperialist sau pseudo-imperialist precum cel hegemonic american din prezent. De aceea nu vrea să preia puterea întrucât asta ar echivala cu menținerea pattern-ului de până acum. Atât Trump – din poziția de competitor – cât și Putin – din poziția de aliat – au propus Chinei, în esență, același lucru. SUA a cerut să rămână în continuare hegemonul mondial, în timp ce Rusia a mers cu propunerea de a împinge China spre preluarea rolului de hegemon. Niciuna dintre aceste propuneri nu sunt în interesul Chinei. Ambele vin din trecut, iar China vrea ca la nivel de politică globală să se treacă la paradigma viitoare.
Într-un fel, rușii au motive de supărare pentru că își imaginau o rezolvare prin prisma paradigmei trecutului. Doar că acum China trăiește deja în viitor, motiv pentru care le-a cerut partenerilor să se ridice la nivelul noii lumi. Semn că lumea deja s-a schimbat!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice