Lovitura cea mai tare ar fi ca Germania să iasă din NATO… Măcar parțial, măcar o vreme… Să lase Statele Unite să devină susținătorul militar al Ucrainei… „In integrum”… Cu tot cu responsabilități… Mai ales că ar avea unchiul Sam destui supuși să-i urmeze planurile. Numai așa nemții ar da un mesaj cu adevărat puternic. Și nu prin reducerea livrărilor de armament pentru că s-a dovedit că sabotajul gazoductului „North Stream”, din Marea Baltică, a fost orchestrat de unchiul Sam dimpreună cu Ucraina și marele licurici din spatele lor. Ăl mai mare „licurici”… Luminând chiar de sub „kipă”. Și poate că Berlinul chiar are în vedere o asemenea mișcare drastică. Pentru că acțiunea scafandrului ucrainean a deranjat, dar nu într-o măsură în care Germania să transmită un mesaj atât de radical: reducerea livrărilor de armament către Kiev. Mai ales că nu au fost făcuți toți pașii diplomatici specifici, de la convocarea la ministerul de externe german a ambasadorului Ucrainei la redactarea unor scrisori de protest. Iritarea a venit dintr-o măsură mult mai gravă a Kievului. Aceea de a fi intrat în Rusia, la comanda unchiului Sam. Fără nici o grijă față de reacția partenerilor europeni. Fără nici un respect pentru pacea, nu suferindă, ci muribundă a lumii. Alegând să meargă strict pe mâna Statelor Unite. Și dând acest mesaj, la rându-i radical, dar și periculos pentru viitorul ei, de a se fi pus cu totul în slujba unchiului Sam și al licuriciului cu „kipă”. Cu „kipa” în bernă. Și poate aici trebuie citită și promulgarea de către rada ucraineană a legii de interzicere a biserici ortodoxe vechi. Decizie ce o pune clar într-un conflict de aderare cu UE, prin încălcarea libertății religioase. Pentru că nu întâmplător a făcut acest lucru după ce deja a iritat multe țări europene intrând în Rusia, ceea ce nu a fost rău, avansând însă prin utilizarea unui armament cu rază de acțiune tot mai lungă. Și ținând degetul pe trăgaciul arsenalului cu rază foarte lungă de acțiune. Ăla care ar putea fi ultimul declanșator al ultimului mare foc peste Europa și lume…
Astfel, Germania a decis reducerea livrării de armament dintr-un motiv foarte clar. Pe care l-a spus răspicat. Faptul că prin această acțiune comandată de unchiul Sam, cu logistică sub „kipă” și carne de tun inclusiv ucrainiană, nu că i-ar păsa lui Zelenski (cam egal în crimele împotriva propriului popor și a umanității cu șeful de la Ierusalim), a fost distrusă șansa păcii de la Doha (Qatar). Pentru că acolo urmau să se întâlnească solii discuțiilor. La numai câteva zile după acțiunea ucraineană. Și se prea poate că Germania să fi blocat continuarea livrării de armament și pentru că s-a ajuns la „sloturile” grele, decisive, nimicitoare, de armament pe care ar trebui să le doneze Kievului. Rachete cu rază lungă de acțiune. Și nu vrea să riște, după terminarea conflictului, dacă va mai avea cine să pună ecusoanele vinovățiilor, un nou Nuremberg, de data aceasta pentru complicitate.
Da, un eventual acord la Doha între Rusia și Ucraina ar fi fost un punct de plecare… Nu ar fi dus la încetarea războiului, dar măcar ar fi oprit distrugerile reciproce ale infrastructurilor energetice. Lucru esențial mai ales pentru Ucraina, Rusia având capacitatea de a trece rapid pe sisteme de rezervă. Or, ofensiva Kievului în regiunea rusă vestică Kursk a făcut ca aceste negocieri să nu mai aibă loc. Pe de altă parte, însă, pare că și Rusia s-a lăsat „străpunsă”. Pentru a arăta lumii, nu adevăratul chip al lui Zelenski, ci sforarii din spatele acestuia. Pentru că, existând destule informații despre o asemenea incursiune, pregătită de multă vreme, și nici nu avea cum altfel, nefiind o acțiune pusă la cale într-o noapte, eventual după o beție (cazul minării gazoductului „North Stream”), este puțin probabil ca Rusia să nu fi avut la rându-i informații despre acest „Pearl Harbor”… Și nu, nu sunt coincidențe d’ ale istoriei… Pentru că tot de la astfel de manevre a început și anteriorul război mondial. Tot cu promisiuni și ochii dați peste cap din dorința păcii, o pace pe care, de fapt, nu o voia nimeni…
Autor: Cezar Adonis Mihalache