Cenzura democratica

De fiecare data cand vreun “deontolog”, politician pro-american sau politolog cu afilieri interesante deplange moartea presei libere din Romania si-si exprima cu voce tare speranta ca media romaneasca sa ajunga vreodata la fel de libera precum cea din Europa sau SUA, un observator informat nu poate decat sa constate faptul ca cel care vorbeste este un manipulator ordinar sau, in cel mai bun caz, un “idiot util”. Un recent scandal mediatic ne ofera posibilitatea perfecta pentru a arata gradul real de libertate a presei din Citadela Democratiei. Jurnalistii de la Wall Street Journal, o publicatie cu o reputatie ex­cep­tionala, au luat un interviu de la politicianul finlandez Timo Soini, liderul partidului Finlandezii Ade­varati, care a castigat 19% din voturi la alegerile parlamentare recente. Timo Soini face parte dintr-o noua generatie de politicieni europeni care imbina in mod pragmatic ideile mentinerii unui stat social cu o agenda anti-globalista si radical conser­va­toare in privinta disciplinei bugetare si a li­mi­tarii influentei sectorului financiar asupra deciziilor politice. Partidul condus de Soini a devenit principalul partid de opozitie din Finlanda si in­tr-unul dintre scenariile posibile ar fi avut posi­bili­tatea sa blocheze participarea Finlandei la finantarea “pachetelor de salvare economica” des­tinate bancilor europene private. Mecanismele financiare europene cer ca orice asemenea pa­chet sa fie aprobat prin unanimitate, ceea ce in­sem­na ca opozitia finlandeza avea o posibila sansa de a deraia eforturile birocratilor de la Bruxelles sa mentina sectorul financiar european pe linia de plutire. Interviul dat de Timo Soini a fost postat pe site-ul Wall Street Journal si a atras atentia atat comunitatii jurnalistilor economici cat si comunitatii investitionale internationale.

Se pare ca in­terviul a fost atat de dur, incat cineva le-a sugerat redactorilor de la Wall Street Journal, desi este posibil ca s-au sesizat singuri, ca textul ar trebui “cosmetizat” si in editia tiparita a ziarului, interviul a aparut intr-o forma din care lipseau o serie de pasaje deosebit de interesante. Ulterior, textul de pe site-ul Wall Street Journal a fost “cosmetizat” ca sa corespunda cu cel din editia de print. Pentru informarea cititorilor nostri, consideram oportun sa reproducem fragmentele care au fost extirpate de cenzura corporativa a unei publicatii de prestigiu din Vest.

“Pachetele de salvare financiara sunt extrem de rele pentru Europa, rele pentru Finlanda si rele pentru tarile care au fost fortate sa le accepte…
Versiunea oficiala este ca Grecia, Irlanda si Portugalia au fost lovite de o criza de lichiditate si au nevoie de o infuzie temporara de capital, dupa care lucrurile vor reveni la normal. Dar aceasta versiune oficiala este o minciuna, o minciuna care presupune ca europenii de rand sunt niste idioti. Europenii merita mai mult din partea lide­ri­lor politici. Intr-o economie de piata deciziile proaste sunt penalizate, dar nu in acest caz. Atunci cand colapsul inevitabil al tarilor euro­pe­ne supraindatorate s-a materializat, a fost instituit un pact secret… a fost decis ca pierderile bancilor private sa fie acoperite din banii contribuabililor prin credite de stat, garantii de stat si constructii opace precum Facilitatea Europeana de Stabilitate Financiara… Unii politicieni au inteles acest lu­cru, altii au intrat in panica si doar au facut ceea ce li s-a spus sa faca…

Gangrena crizei nu a fost curatata si se ex­tinde… Exista banci mari din Spania care ar putea fi de fapt niste “morti vii”, la fel cum s-a intamplat in Irlanda. Timpul se scurge si problema nu se va rezolva de la sine…

Unii apara mecanismele curente prin care statele salveaza bancile, invocand faptul ca utilizarea acestora necesita unanimitate din partea tarilor europene, dar situatia din jurul crizei din Portugalia demonstreaza ca elita de la Bruxelles va cauta sa obtina unanimitate prin presiune, atunci cand unanimitatea nu poate fi obtinuta prin convingere. Abolirea principiului unanimi­tatii este doar o chestiune de timp. Dupa abolire, vom avea o uniune fiscala completa, uniune care va fi o marioneta in mana corporatismului contraproductiv de la Bruxelles…

Noi vom face ceea ce am promis alegatorilor, chiar daca asta ne va costa si nu vom fi oaspeti doriti la cinele de la Bruxelles, vom fi tratati ne­gativ de media sau vom ramane fara portofolii minis­teriale.”

Curajul liderului opozitiei finlandeze este ad­mirabil si trezeste o oarecare invidie fata de po­po­rul finlandez care dispune de un astfel de re­prezentant in sfera politica, iar situatia in care renumita Wall Street Journal se transforma in Wall Street Scanteia nu poate decat sa ateste vulnerabilitatea unui sistem care candva parea invincibil.

sursa: cronicaromana.ro