Cei Patru Cavaleri ai Apocalipsei Digitale uită un lucru, esențial, atunci când se comportă arbitrar cu utilizatorii: că fără ei NU ar exista! Câștigă bani de pe urma utilizatorilor! Nimeni nu folosește serviciile lor de dragul respectării standardelor comunității! Și nici pentru că visează să le fie cenzurate opiniile. Sigur, unii utilizatori sar calul. Dar pentru asta există soluții, și ele, soluțiile, nu sunt în ”standarde” pe care nimeni nu le cunoaște, cu adevărat, ci în Constituțiile și în legislațiile țărilor în care sunt prezente respectivele rețele.
Ce fac ele este un abuz de putere. Grosolan, nesimțit, sfidător. Pentru că pot! Pentru că li se permite să-l facă! Mai grav, au ajuns să se substituie puterilor publice, și cetățenilor, decid cine are dreptul să existe în mediul virtual și cine nu, să închidă vocile deranjante, să-i facă invizibili pe dizidenți. Un proiect totalitar în inima democrațiilor occidentale. Și ni se pare normal? Atunci nici noi nu avem nimic în comun cu democrația și acceptăm fără ripostă limitarea unor drepturi și libertăți.
Poate că poziția celor Patru Cavaleri ai Apocalipsei Digitale este unică în istoria modernă. Dar asta nu le permite să își asume drepturi care depășesc statutul lor de actori economici. Iar statele trebuie să-și ia în serios rolul lor de autorități de reglementare și să aplice ferm legile anti-trust. Ar face un mare bine în primul rând capitalismului. Dar și cetățenilor, ferindu-i de abuzul de putere al unor entități economice care au ajuns să creadă că pot face orice, pentru că sunt prea mari și prea puternice pentru a socoteală cuiva.
Autor: Constantin Gheorghe