România este o națiune care s-a construit în timp, cu multă trudă, cu mulți pași înapoi, cu suferințe multiple, dar și cu realizări. Realizările individuale centrate în jurul ideii de națiune au contribuit decisiv la propășirea societății. De la iluminism la făurirea statului național modern, de la obținerea Independenței la România Mare- sunt evenimente prin care elita românească a contribuit la ceea ce avem azi (chiar dacă nu am reușit să păstrăm ceea ce am realizat în 1918), la ceea ce ne oferă statul azi: o identitate! Ca și celelalte state din lume, comparativ cu cele din aria noastră geografică, ne-am luptat cu destinul încercând să intrăm și noi în clubul lumii occidentale. România nu are mentalitatea de Imperiu. Nu a fost stat colonizator! Cu toate acestea, suntem în NATO și U.E., dar nu avem tăria de a fi noi. Un stat care-și construiește propria politică și își alege singură elitele! Oare toate directivele care vin de la U.E. sunt bune pentru noi? Oare șantajul cu suspendăm finanțarea fondurilor europene dacă nu trece legea x sau y este pe baza unui principiu democratic? Cu ce ne ajută că plătim 2% din PIB la bugetul NATO când multe dintre statele membre nu o fac? Cu ce am rămas după ce am cumpărat armament de miliarde de dolari de la SUA? Nu era mai bine să investim acele miliarde în educație și sănătate sau în cultură?
În ultimii ani se promovează promiscuitatea, oameni cu idei fixe, persoane fără un trecut asumat, indivizi care nu au îndoieli și, cel mai grav, care nu-i doare România. Că am ajuns azi la acest guvern, poate cel mai ticălos din istorie (greu de comparat cu guvernul PDL sau guvernul Orban), nu este o întâmplare. Dezgustul societății față de evenimentele politice, intervenția serviciilor în orânduirea politică și fixarea pionilor în instituțiile cheie au transformat radical România. La școală, materiile identitare sunt înlocuite cu materii progresiste de genul educație sexuală, educație economică și alte, alte idei năstrușnice, venite ca experimente care, în final, produc o rupere între generații!
Vremurile în care România era condusă de români patrioți a trecut de prea mult timp. Ne-a rămas să ne amăgim când un pion este schimbat cu un altul. Că poate o fi mai bine! Căutăm argumente bazate pe optimism. Că stânga nu este ca dreapta! Că unii sunt răi iar alții progresiști! „Oamenii noi” sunt mascați acum sub denumirea tâmpă de societate civilă. Aceste ONG-uri preocupate de soarta României, dornice de binele comun și-au demonstrat „performanțele” de peste 30 de ani. Creionarea omului nou de către o mass-media la fel de coruptă ne-a făcut să constatăm lipsa substanței din dezbaterile politice. Acești politicieni (unii atât de tineri), care încă se caută pentru a se regăsi vorbesc mai tot timpul în concluzii, sunt hotărâți și n-au urmă de îndoială. Așa am ajuns în situația în care persoane, membri ai unor asociații de la colț de bloc, să fie numiți în funcții de demnitate publică fără a avea o minimă pregătire. Iar mulți se întreabă de ce nu se mișcă lucrurile.
Un om politic adevărat nu are timp de pierdut. Nu intră în dezbateri minore și tot timpul gândește cu un pas înaintea celorlalți. Este preocupat de viitor și de ceea ce rămâne. Găsim noi acest tipar azi? Că azi este Cîțu, ieri a fost Orban iar mâine va fi altul, cert este că toți au schelete în dulap iar selecția acestor băieți se face după acest criteriu. Florin Cîțu a fost construit. Cum a ajuns la studii în SUA? De unde a avut banii necesari? Cine l-a sponsorizat? Cine l-a trimis în Noua Zeelandă și de ce? De ce a venit în România? Cine l-a pus pe listă ca senator? Cine l-a cerut ca premier?
România a avut conducători naționaliști, patrioți, corupți, securiști, slabi etc. Dar condamnați, până acum, nu! Un prim ministru care să fie arestat, fie și in SUA, chiar nu am avut! Acest experiment – Cîțu – face parte dintr-un plan al celor care l-au susținut și promovat! Când ai toate pârghiile, poate vrei să vezi cât ține. Până unde poți merge.
Chiar dacă în istorie mai găsim exemple, parcă în România este atât de vizibil când nulitatea intelectuală, îmbinată cu sentimente de masă puternice, disperate, a dobândit puterea politică. Această „elită” ne va duce la dezintegrarea statului și a instituțiilor! Apelul la comunitate a fost și este și azi bazat pe sintagma lege și ordine. Astfel se legitimează (s-au legitimat) diferite forțe politice cu scopul răsturnării vechilor regimuri. Cu toate acestea, nu sunt în stare să ofere soluții pentru provocările actuale.
Ca argumente, ne raportăm la calitatea vieții și la principalele direcții politice care stau la dezvoltarea unui stat, pe care, din păcate, nu le găsim în politicile românești.
Creșterea inflației, indiferența față de sistemul de educație, indiferența față de migrația românilor către occident-toate acestea te fac să crezi că indivizii aflați la butoane sunt plătiți pentru a-i convinge să emigreze, să mențină inerția din sistemul de sănătate, unde găsim spitale ca acum 50 de ani; încurajarea olimpicilor de a merge la universități din străinătate și, mai ales, nicio politică în privința scăderii demografice fac din România un stat slab. Fără o politică internă și externă coerente, fără o economie concurențială și, mai ales, cu stingerea treptată a speranței.
Era o vreme când unii au încercat să conserve instituțiile statului, măcar să nu le facă rău. Azi, avem un premier asupra căruia planează suspiciunea ca s-a drogat. Condamnat penal! Că ar trebui să demisioneze, că a apărut în toată presa din lume cu a sa condamnare și că ne face de râs pe toți românii pentru propriile sale prostii nu mai este o surpriză. Surpriză nu va fi nici liniștea lui Klaus Iohannis! Nici a celor de la USR+ care, odată ajunși la guvernare, nu mai au probleme cu penalii în funcții publice. Era o vreme când naționaliștii erau buni! Erau asumați și doreau binele românilor. Acum, naționalist înseamnă extremist după cum se predă prin facultățile de profil. Faptul că mulți dascăli nu cunosc cultura și civilizația românească nu înseamnă că acesta nu există. Lipsa modelelor românești din societatea actuală nu este întâmplătoare. Iar intelectualii „de președinte” sunt promovați pentru a-i argumenta impotența politică.
Când societatea civilă doarme, se nasc monștri. Care, fără milă, fac ceea ce știu ei mai bine.
Autor: Ionut Cojocaru
sursa: www.cristoiublog.ro