“Bancherii centrali se cred stăpânii universului pentru că lumea se uită la ei (şi numai la ei) pentru a livra stabilitate şi prosperitate continuă”, afirmă cel care în pieţele internaţionale şi-a câştigat reputaţia unui “vultur” pentru felul în care vânează activele aflate sub stres. Cu toate acestea, nu sunt motive pentru a presupune că ei înţeleg sistemul financiar modern şi economia mai bine decât au făcut-o în 2007 (adică deloc), mai spune Singer.
Ei cred că dacă pompează bani şi ţin ridicate preţurile activelor, economia va fi susţinută, locuri de muncă vor fi create, iar creşterea va veni în consecinţă. Noul preşedinte al Rezervei Federale Americane, Janet Yellen, chiar a spus că politica dobânzilor zero este foarte bună în pofida boom-ului de pe Bursă şi din sectorul proprietăţilor de lux. Prin urmare, aceasta poate continua, dacă nu pentru totdeauna, măcar pentru o lungă perioadă de timp. Economia americană creşte, şomajul este la 6,1% (cel puţin aşa cum îl raportează), iar rata dobânzii de politică monetară rămâne la zero.
Bancherii centrali, cu posibila excepţie a celor din Germania, au uitat, însă, să le spună liderilor politici că programele de relaxare cantitativă şi dobânzile zero creează mari riscuri şi incertitudini pentru viitor. Niciunul dintre ei nu a cerut oprirea extremismului monetar şi nu a solicitat guvernelor să pună la punct politicile cu adevărat recomandate pentru creştere economică reală şi sustenabilă, mai spune şefului grupului Elliott.
Nu e nicio deflaţie
Toţi bancherii centrali importanţi profesează o frică iminentă de deflaţie. În realitate, singurul loc unde un astfel de pericol este legitim sunt ţările din zona euro care sunt în incapacitatea de a trece de devalorizarea monedei şi sunt forţate să treacă la micşorarea salariilor în vederea reglării dezechilibrelor. Oriunde altundeva – consideră Singer – condiţiile prezente sau viitoare pentru deflaţie sunt virtual inexistente, având în vedere hotărârea autorităţilor de a stimula inflaţia la niveluri mai ridicate.
Prea multe pericole pentru a fi într-atât de încrezători
“Vulturul” de la Fondul Proprietatea enunţă o serie de elemente care pot favoriza o nouă criză. “Putem spune cu un nivel ridicat de încredere (deşi suntem în minoritate) că nici noi şi nici bancherii centrali care orchestrează aceste politici asupra lumii nu au idee cum această situaţie se va sfârşi, în pofida asigurărilor contrarii. Credem că politica monetară este în prezent extrem de periculoasă, că sistemul financiar continuă să fie opac şi supraîndatorat, că instituţiile financiare majore sunt încă dependente de garanţiile guvernamentale pentru a fi protejate la reluarea crizei şi că un cutremur abrupt poate apărea oricând”, afirmă miliardarul american.
“De vreme ce încrederea în banii de hârtie, bancherii centrali şi liderii politici este nejustificată şi în contradicţie cu realitatea, pierderea acestei încrederi poate apărea în orice moment”, spune Singer, adăugând că aceasta poate conduce la un nou val de criză pentru sistemul financiar global.
Programele sociale puse la punct în ultimele decenii nu numai că sunt nesustenabile, dar cei care cred că pot fi reparate şi puse la punct doar îşi fac iluzii. Când acestea vor expira, va fi determinat de realitate, şi nu de către liderii politici sau analişti.
O nouă ruptură în sistemul financiar global
Semnalele dinspre economie sunt în măsură să inducă în eroare având în vedere că guvernele întind la coarda la un nivel pe care nu l-am mai văzut în sistemele care au la bază libera iniţiativă. “Este improbabil ca aceste politici guvernamentale fără precedent şi experimentale cu un scop într-atât de gargantuan vor crea de fapt efectul dorit şi vor putea fi retrase fără a crea un şoc sau o ruptură în sistemul financiar global”, spune Singer, care îşi sprijină afirmaţiile şi pe concluziile similare ale unui raport publicat recent al Băncii Internaţionale a Reglementelor.
Ce se întâmplă dacă iese prost. Drumul spre revoluţie
Singer spune că el personal continuă să privească uimit dacă Fed va reuşi un număr de magie astfel încât programele de relaxare monetară şi dobânzile zero să creeze o creştere economică robustă în pofida politicilor prost concepute în domeniul economic, politic şi fiscal, iar în acelaşi timp să ţină inflaţia restrânsă. O inflaţie substanţială deja şi-a făcut loc pe mai multe clase de active şi servicii din economia globală, chiar dacă în prezent nu este recunoscută şi nu este prinsă în statisticile oficiale. Această inflaţie a câştigat intensitate, iar atunci când va scăpa de sub control, factorii de decizie politică vor căuta scuze şi vor pretinde fie că inflaţia nu există, fie că nu este vina lor, fie că era complet nepredictibilă, fie că este de fapt bună pentru oamenii de rând. Dacă inflaţia va trece de la active către bunurile de consum, afectând costul vieţii întregii populaţii, riscul este să ne confruntăm cu frământări sociale de amploare, avertizează Singer.