Despre riscuri. Naționale
Pe 18 mai 2018, publicația cristoiublog.ro a întrebat Serviciul Român de Informații (SRI) dacă, în opinia autorizată a instituției, sectorul non-guvernamental poate să furnizeze riscuri pentru securitatea națională și dacă finanțarea din exterior a unor campanii împotriva guvernului României poate reprezenta un risc major pentru țară.
Pe 6 iunie, SRI ne-a transmis un răspuns din care se deducea că tefelismul (eventual grupurile „rezist” și „cloștile” sale de pe site-urile de socializare, cu ideologul suprem GDS- Grupul de Dialog social care i-a și premiat în 2017 pe „civism”) este libertate de expresie și este bătaie cu flori. Între timp, progresul în organizare al mitingului gen „rezist” de la București, programat pentru 10 august, a permis să se vadă că „libertatea de expresie” a grupurilor de “activiști” evoluează periculos în direcții radicale: pe site-uri de socializare, tefeliștii studiază filmulețe ale ciocnirilor cu poliția ca să învețe cum trebuie „combătuți” jandarmii, cer arme, propun mercenari, planifică incendierea Palatului Victoria, blocarea circulației, luarea cu asalt a Capitalei. Toate acestea, în contextul în care organizatorii mitingului estimează sosirea în Piața Victoriei a sute de mii de oameni.
„Haideți pe jandarmi pe 10 August”
Nimic nu este întâmplător acolo unde ideologi din Divizia Presă a tefelismului prognozează un an violent pentru mișcările de tip “rezist”, în așteptarea unei Revoluții “purificatoare” pentru România. Considerate ostile statului de drept în țări democratice precum Statele Unite sau Ungaria, grupurile tefeliste nu au, în schimb, nicio problemă în propagarea urii și violenței în România, în numele unei așa-zise “societăți fără penali”. “Haideți pe jandarmi pe 10 August”, mobilizează un anume R. Munteanu, rezident în Marea Britanie. “Respect, să luăm lecții”, insistă alături un anume Sandulesck, cu referire la “lecțiile” video de confruntare cu forțele de ordine. “Dați-mi arme și aduc eu mercenari, în 20 de minute îi facem praf și PeSeDiști din Guvern, și pe jandarmii care îi apără”, cere imperios M. Paveli, care dezvoltă “ideea” mai târziu: “Cu proteste pașnice nu se mai poate face nimic, singura soluție a rămas îndepărtarea hoților și corupților prin forță și uz de armă letală”. U. M. Nichifora propune preluarea “modelului” Germaniei și abandonarea mașinilor în trafic, detaliind: “E suficient să blocăm traficul o zi. Se paralizează țara”, în timp ce C. Conoipină adaugă: “Trebuie ocupat în întregime Palatul Victoria și dacă va fi nevoie, devastat în întregime și ars la pământ”. Z. M. Perți amintește că trebuie “ocupate sediile importante Parlament, Guvern etc”, în timp ce P. Leicuș completează că trebuie ocupate “ministerele și sediile PSD, ALDE din toată țara”. O altă persoană, R. Chelbașu anunță esențialul: “A vorbit organizatorul în direct și va veni…Vor lua cu asalt capitala…”, iar M. Tănăselcă exclamă “Chiar sînteți fraieri? Chiar credeți că fără arme veți reuși ceva?”. Brusc interesat, un anume T. Biscuit, foarte activ și care pare a fi un lider “rezistent” îi răspunde: “Aveți dreptate, dați-mi cerere vă rog de prietenie!”. Iar exemplele cu astfel de “libertăți de opinie”, eventual pot continua.
Avem un CSAT. Ce facem acum?
Activitatea SRI este organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și constă în valorificarea informaţiilor necesare prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României. În mod normal, dacă un grup are un comportament frecvent anarhic care rezultă într-un “risc” (nota bene, o “vulnerabilitate”, cum le place strategilor de la Cotroceni să pronunțe) pentru siguranța națională, potrivit legii subiectul trebuie analizat în CSAT- la propunerea unei instituții cu atribuții și se emit hotărâri cu caracter obligatoriu pentru instituții (gen Ministerul Afacerilor Interne sau SRI) în interiorul ariei lor de competențe. Rămâne, însă, incert în ce mod s-ar sesiza și ar acționa instituții ale Statului precum Președinția sau SRI în cazul agresivității grupurilor aflate sub umbrela “rezist”, în contextul în care Klaus Iohannis s-a așezat în fruntea protestelor de stradă tefeliste.
Siguranța României, pe carnet de sănătate
Așadar, câtă “libertate de expresie” încape azi (o săptămână înaintea marelui marș tefelist), în viziunea SRI și a Palatului Cotroceni, în vandalizarea unei scene de Crăciun (Dec. 2017), în agresarea fizică a unor pensionari la mitingurile “rezist”, în purtarea ostentativă a plăcuțelor de înmatriculare “MU.E PSD” de către “activiști” sau în chemările la înarmare, ocuparea Parlamentului și incendierea Guvernului pe mediile online? Publicația cristoiublog.ro a mai avertizat că legăturile suspecte ale protestelor violente din România cu forțe externe ar fi trebuit, eventual aprofundate (cu măsurile de rigoare) la nivel de administrație a statului (servicii speciale) și nu doar în mass-media. În Ian. 2018, Grupul de Investigații Politice (GIP) publica o cercetare jurnalistică care dezvăluia cu punct, cu virgulă și cu probe, o conexiune între protestele “rezist” din Piața Victoriei și finanțări globaliste – legături acuzate dealtfel și în alte state. În mod firesc, când un guvern (al Olandei, prim-ministru Mark Rutte) și o fundație de peste hotare sprijină “non-guvernamental” proteste împotriva unui alt guvern (în speță, cel al României), devine clar că securitatea națională are o problemă și trebuie revizuită starea sa de sănătate. Tăcerea pe cazul prezentat de GIP în presă a fost cvasi-totală: ceea ce în alte state precum Ungaria, Israel, SUA, se demască de la un microfon oficial, în România a rămas doar ca liniștea stingheră a unui moment de reculegere.
Nu a existat o banală reacție
… nici în CSAT (minunată instituție de decor, consumatoare de timp, de buget și hârtie), nici la nivelul Guvernului (nu este cunoscut un protest al Afacerile Externe pe lângă Olanda), nici măcar la nivel de partid politic de guvernare sau Opoziție, sau de Serviciu Special. Astăzi, însă, având ca vehicul site-urile de socializare de tip twitter sau Facebook, activiștii își radicalizează opiniile, încurajați de evidenta bălăceală în defensivă a oficialilor: s-a ajuns astfel că “activiștii” se încurajează să caute arme letale sau să organizeze capturarea și incendierea clădirilor publice. Un istoric global al evenimentelor “rezist” ar fi revelat pentru analiștii SRI și CSAT nu doar “libertate de expresie”, dar și agresivitate, intoleranță, finanțări prin ONGuri și multă extremă stângă (greu suportabilă, ca și extrema dreaptă, dealtfel, într-o societate echilibrată) pe eșichierul politic.Grupurile “rezist” nu au apărut din neant, ci sunt un “import cultural” cvasi-troțkist din Occident, acolo unde au acaparat frecvent conceptul de “societate civilă” și l-au folosit pentru completarea agendei globaliste a finanțatorilor gen Soros- un nou marxism pe bani capitaliști. Într-un context politic bântuit de intrigi, trădări, mofturi și complicații, timpul românilor nu mai are răbdare și curge azi spre clarificările rapide: inclusiv pentru a se afla unde începe și unde se termină vigilența autorităților publice din România asupra unui controversat fenomen social local (“protestele” TFL) care, pentru unii este denumit “risc” iar pentru alții este prezentat “libertate de expresie”.
Autor: Traian Horia
Sursa: CristoiuBlog