Somnul raţiunii naşte monştri. E real, e dovedit. Întrebarea este: ce naşte somnul, atunci când raţiunea şi-a luat o lungă vacanţă? Păi, cam asta: ” Singura solutie pe care o vad pentru Romania, caci nu suntem pe marginea prapastiei, ci pe fundul ei, ar fi dictatura. Avem nevoie de dictatura pura. Si de un dictator neamt. Un om care sa aiba un salariu atat de mare, care sa se traga dintr-o familie atat de bogata, incat sa nu mai simta nevoia de a fura sau de a incuraja coruptia. Un om deschis la minte, modern, un om al zilelor noastre, un geniu stralucit care sa faca ceva cu tara asta s-o scoata din rahat. Un om din cuvantul caruia sa nu iasa nimeni. Un om care sa nu aiba nici un interes obscur. Incoruptibil. Care sa aiba ca scop doar transformarea acestei gropi de gunoi imputite in palat. Un om care sa casapeasca din fasa toti gandacii si sobolanii politicii romanesti. Care sa stabilieasca noi reguli si care sa pedepseasca aspru hotia de la cel mai inalt nivel. Un om care sa recunoasca si sa respecte valoarea, care sa implementeze in constiinta poporului alte principii. Noi nu suntem capabili sa ne conducem de unii singuri. Suntem limitati si ne inghesuim intre zidurile prostiei, ale non valorii, ale hotiei si jafului. Suntem ca niste viermi ordinari ce-si au casa intr-un mar copt si pe care il devoreaza incet si sigur. Care-si fura singuri caciula. Nu stiu de ce dar e cu bataie lunga vorba asta romaneasca..a-ti fura singur caciula…
Avem nevoie de frica. O frica nebuna care sa ne intre-n oase. Am ajuns ca niste animale care nu cunosc teama decat daca vad batul sau ciomagul. Avem nevoie de un Hitler in varianta moderna. Care sa duca de data aceasta lupta impotriva japitelor umane care se numesc politicieni. Jegurilor! Nu sunteti decat niste hoti ordinari si de duzina. Ati ingropat tara…ati dus-o-n sapa de lemn…avem nevoie de un Gestapo al politicii. Care sa taie-n carne vie.”
Autoarea acestei “capodopere” este un soi de Morcovaţă, şi semnează în Click! Faptul că e vorba de un tabloid nu înseamnă că orice oligofren poate publica orice, în numele libertăţii de exprimare. Niciun drept, nicio libertate, nu sunt absolute. Sigur, toţi suntem exasperaţi de ineficienţa şi de corupţia clasei politice. Dar, pentru Dumnezeu! Un nou Gestapo?! Pentru politicieni? Un dictator neamţ? De unde-l luăm, că nemţii nu par dispuşi să-şi redeschidă Academia de Dictatori?
Dar dacă noul Hitler, cu Gestapoul lui, cu tot, se plictiseşte după ce a exterminat politicienii(care fatalmente sunt puţini) şi o ia pe arătură, că începe să-i placă să zdrobească “viermi ordinari”? Şi vine şi rândul omului de pe stradă, care, în prostia lui, sigur se va bucura şi va aplauda exterminarea politicienilor? Atunci pe unde scoatem cămaşa?
O idee este, totuşi, de reţinut: aceea că românii nu ştiu decât de frică, şi nu pot fi conduşi decât prin metode care le bagă frica în oase. Idee care îi place la nebunie Supremului Cur, şi pe care a transformat-o în metodă. Deocamdată a reuşit să controleze prin frică suficienţi politicieni, judecători, înalţi funcţionari ai statului, încât să-şi promoveze proiectele demente de “reformă”.
Ce n-a înţeles băsescu, şi Morcoveaţă de la Click! nici atât! este că vine un moment în care frica dispare, acoperită fiind de disperare. Un om care nu mai are viitor, plin de frustrări, de suferinţe, este un om periculos. A simţit pe pielea lui asta ceauşescu. Au simţit-o şi alţii ca el. O va simţi şi băsescu, dacă întinde coarda prea mult.
Şi încă ceva: textul ăsta e dovada, de fapt una în plus, că lui Dinu Patriciu îi este tot mai frică. Prietenii ştiu de ce…
Autor: Constantin Gheorghe