Românului de rând, şomer şi muritor de foame, i-au mai rămas micile pungăşii. O găină luată din bătătură vecinului, un sac de porumb cules cu sârg la ceas de toamna, ouă de pe taraba din piaţă, cârnaţi din cazanul lui tanti Floarea şi ţigări de pe raftul birtului din Crăcănaţii de Jos.
Care va să zică, democraţie nu prea mai există. Fură parlamentarul milioane de euroi, fură unul că să nu-i crape copiii de foame, fură unul cu pretenţie să-şi schimbe limuzina de 100.000 de euro cu una mai tare şi, eventual, un supliment de casă prin cele străinătăţuri. De ce am ajuns aici? Simplu! Politica a fost suprapopulată cu nesătui. Cu tipi care au confundat ţara cu propria lor societate pe acţiuni. Ce mai urmează? Nebunie şi cătuşe!
Ştiam de multă vreme, ca ziarist cu experienţă, că n-am altă treaba decât să mă documentez şi să ştiu, evident, mai mult decât scriu şi mai mult decât ştiu cititorii, că timp de ceva vreme s-a pus problema utilizării mijloacelor electronice şi cibernetice în viitoarele confruntări şi războaie între adversarii politici.
Aflăm de la procurorii DNA că Elena Udrea şi-a aranjat un „serviciu personal” pe internet. În primul rând personal, iar în subsidiar, pentru fostul PDL. Un serviciu „discret”, despre care ştiau puţini oameni, un serviciu pe care-l conduceau efectiv două persoane ale Elenei Udrea, adică Ana Maria Topoliceanu şi administratorul moşiei de la Nana, Tudor Breazu. Aceştia achitau circa 3.000 – 10.000 de euro lunar unui “şef” al “postacilor”, adică cei care scriau pe internet, intervenind pe siturile diferitor redacţii din presă scrisă şi electronică, cu comentarii semnate cu nume false şi în funcţie de numărul de postări. Bineînţeles, toată afacerea se făcea cu bani negri de care se ocupa Udrea, prin intermediul celor doi amintiţi, “fără documente justificative”, adică prin evitarea impozitelor.
Dincolo de chestia cu impozitele, care este de interesul Finanţelor, ticăloşia este mult mai mare decât sumele datorate statului. Este vorba despre o cumplită încălcare a elementarelor norme de cinste, aşa cum ne place să credem că ar fi iubite de poporul român. Adică, nişte indivizi tineri scriau ceea ce le cerea un „şef”, care, la rândul sau, depindea de Elena Udrea şi trebuia să-i apere interesele ei şi, până la un anume moment, ale PDL. Sunt dispus să cred că “principalii” din PDL nu ştiau exact despre ce este vorba, decât că este un “serviciu” privat al Elenei Udrea şi că doar marele protector al celebrei Elena, Traian Băsescu, ştia şi se folosea, la rândul lui, de acest serviciu. De fapt, dacă-mi amintesc bine, încă de la prima alegere a lui Băsescu în calitate de primar general al Capitalei, el a avut un serviciu personal de publicitate electorală şi nu ar fi exclus ca acesta, sau o parte din el, sau tot modelul, să fi fost moştenit de Elena Udrea. Că Băsescu şi Udrea s-au servit de astfel de servicii de intoxicare nu este chiar un secret, doar că abia acum s-a pronunţat Procuratura. Dar nu cumva şi Monica Macovei şi Klaus Iohannis au apelat la un astfel de sistem în campaniile lor electorale din noiembrie 2014?
Nu cumva tocmai utilizarea unui sistem de spălare a creierilor prin internet şi de mobilizare a unor “specialişti” ar putea explica scorurile formidabile obţinute de Macovei şi Iohannis?!
Autor: Petru Iosipescu
Sursa: Ziarul Natiunea