Comunismul începe cu binele colectiv, sau măcar cu tentația lui: ce fain ar fi să nu mai fie…. oameni dezaxați, urâți, ciungi, lipsiți de maniere, proști, bolnavi, săraci, flămânzi, cu probleme, trafic intens, poluare, producție de carne și o mulțime de altele pe care le știm. Unele reale, altele născocite, majoritatea dintre ele născocite parcă, de specialiștii mesei rotunde. Apoi te duci în eugenie, socialism, egalitate socială.
Vrei ca de exemplu, anumite categorii sociale să nu se mai înmulțească. Apoi, treptat începi să omori copii nevinovați bolnavi (vezi cazuri deja reale), începi să eutanasiezi, la început cu acord, apoi abuzezi, și faci ca ”fără acordul” să devină proiect de lege. Inventezi vaccinuri care să taie lanțul…slăbiciunilor. Continui apoi cu reproducere asistată, după care refuzi dreptul la proprietate privată – că nah, oamenii nu știu bine cum să-și administreze proprietățile- începi să pui legi dure pentru firme- și să încalci dreptul la viață și la alegere al celorlalți. Totul de dragul binelui colectiv. Îți place cerul perfect albastru ? Ce frumos ar fi ca cerul să fie NUMAI PERFECT ALBASTRU ! Ăștia-s comuniștii: visători prin definiție, duri și ageri, specialiști în meseria lor, deosebit de ignoranți când vine vorba de oameni…. ALȚI OAMENI!
Visezi la o lume perfectă, cea construită după ”chipul și asemănarea ta” , și începi treptat să pierzi din vedere tot ceea ce se petrece, în timp ce ești prea ocupat să pui în aplicare cu o pornire diabolică, planul. Pentru ca tu să vezi cerul albastru alături de alți oameni, ai fi în stare să mergi până-n pânzele albe: fixiștii psihopați au tendința aceasta…
La început e fain, că zici că e spre BINELE tuturor. Ce mărinimie, câtă generozitate socială! totul e UAU. În realitate, treptat, constați următoarele: cu cât de apropii mai mult de utopia socială, cu atât dreptul personal este mai tare anihilat. Și aici vorbim inclusiv de dreptul personal al unui om de a face ce-l taie capul. Cum ? Păi simplu: eviți diferențele sociale. Când omul se crede cel mai sus la vârful piramidei, uită în vedere că alți oameni s-ar putea să vadă cerul de o altă culoare: albastru prăfuit, gri, alb, alb cu nori, albastru închis, roz cu mov, cu soare, fără soare, și așa mai departe… Tu, ca și comunist, nu poți să vezi asta, pentru că NU AI FOST ÎN LOCUL ALTOR OAMENI. NU AI FOST vreodată MIC ȘI NEÎNSEMNAT și LIBER. Am spus mereu, în special în ultima vreme: comunismul este cea mai mare formă a trufiei… și nu mă întrebați de ce, dați-vă seama singuri. Când mama ”impune” voia copilului, ea este grijulie, dar când își lasă fiul mai mare să greșească , îl iubește necondiționat, îl trimite spre maturizare. Sesizați diferența!?
…Dar începi apoi să vezi că proștii se înmulțesc, și ți-ai dori ca asta să nu mai fie posibil.
Sursa: Trăsături din front