Dacă este să ne uităm pe cifrele unor companii, criza e departe și România rămâne o mare țară a profitului. Și cu criza ce facem? Poate ne dau câteva soluții companii ca Petrom și Alro, care au închis 2010 cu ditamai profitul. Dar tocmai acesta spune ceva despre cât de liberă sau cât de lipsită de echidistanță este lumea profitului în economia românească. Sunt companiile acestea atât de performante încât sfidează criza și dau lecții de bună practică oricui vrea să le primească? Iată cum stau lucrurile. Petrom a atins un maxim istoric în privința profitului. Locul întâi cu coroniță pentru o companie care a avut un profit de peste două miliarde de lei, o cifră superbă. Nu aceasta este cifra impresionantă, ci raportarea față de anul precedent: 163%. E aproape un record. Acum mai rămâne de stabilit ce exprimă el: o eficiență impresionantă, un tupeu corporatist, o întâmplare fericită sau un aranjament cu statul pentru a mai compensa prin impozitul pe profit ceva din criticile legate de prețul benzinei sau redevențele scăzute.
Petrom spune limpede că această cifră reflectă investițiile și restructurările din ultimii doi ani.
Numai anul trecut investițiile au fost de 4,8 miliarde de lei, adică dublu față de profit. E drept, au crescut cu 15% față de 2010, ceea ce arată pe de o parte o politică investițională constantă care a dus la profit. Dar aceasta este doar o perspectivă a tabloului. Dacă privim întregul peisaj economic, dintr‑o dată vedem mai mult decât o cutie neagră în care se investesc patru lei și din care rezultă doi. Pentru că deosebirile față de anii precedenți, în care politicile investiționale au fost cam la același nivel, țin de prețurile la carburanți. Cum costurile de producție sunt în scădere, simplul fapt că prețul materiei prime a crescut s‑a transferat în prețul final al produsului și de aici în profit. Așa se luminează o parte a cutiei negre și din transparență se vede o rentă rezultată a creșterii prețului petrolului pe piețele internaționale și ca urmare un profit care a explodat din această cauză. Mai mult, celebrele redevențe au fost în jurul a 550–600 milioane de lei atât în 2009, cât și în 2010, pentru că ele sunt calculate la cantitatea extrasă – relativ aceeași. Concluzia este că în cazul profitului Petrom avem un caz clasic de rentă pe care compania încearcă să o mai tempereze prin politicile investiționale susținute și prin cârdășia statului, care beneficiază atât de impozitul pe profit în creștere anul acesta, cât și prin dividendele pe care le va primi din cei 20% pe care îi mai deține la Petrom. Întrebarea care rămâne este dacă dividendele plus impozitul pe profit, plus redevențele, plus accizele la benzină, plus celelalte taxe și impozite pe care le plătește compania (care exploatează câmpurile petrolifere românești și impune prețul la benzină pe piață) egalează interesul public pe care Petrom trebuie să‑l deservească, prin faptul că scoate petrolul ieftin și îl vinde la prețuri internaționale unei populații cu venituri mici, dependentă inelastic de carburanți.
Să mai luăm un caz care sfidează criza, dar generează aceleași întrebări. Alro Slatina și‑a crescut profitul la 160 de milioane de lei, cu 80% mai mult față de anul precedent. Din nou, cifre cam mari pentru o economie care scade. Avem aceleași explicații: investițiile au crescut cu 40%, restructurarea din acești ani etc. Dar cifrele au întrebările lor. Cifra de afaceri a crescut cu doar 30% și iată profitul umflându‑se cu o viteză dublă. Să deschidem din nou perspectiva dincolo de contabilitatea internă. În 2010 Alro a beneficiat de celebrul contract de energie mai ieftină, renegociat. Conform surselor sindicale, Hidroelectrica a vândut cu cel puțin 60–70% energie mai ieftină decât cea de pe bursă, asta dacă nu cumva, pentru a‑și onora contractul, Hidro a achiziționat și ceva energie termo mult mai scumpă, pentru a face față cererii. Chiar dacă avem o problemă de management la Hidro, rămâne întrebarea dacă nu cumva e un alt caz de rentă rezultat dintr‑un cadou de energie ieftină. Răspunsul e evident, ca și în cazul Petrom. În România, profitul în criză se obține când ai beneficii dincolo de piață. E o regulă. Măcar dacă, companie cu companie, profit cu profit, s‑ar aduna spre o ieșire din criză. Dar nu se întâmplă așa, pentru că avem un joc cu sumă nulă, dacă nu chiar păgubos. Profitul lor se construiește, în cazul rentelor, pe pierderea altora. Segregația aceasta nu face decât să împiedice mai mulți să aibă acces corect la resurse și, odată cu ele, să găsească mai ușor calea spre profit.
Dan Suciu
sursa: moneyexpress.money.ro