Sunt foarte atent la Cazul Caracal pentru că mie mi se pare a fi un barometru extrem de sensibil și ilustrativ pentru măsurarea presiunii la care politicul și mafia interlopilor din instituții și societate supun justiția din România.
Cu fiecare element nou ce se adaugă puzzle-ului avându-le ca protagoniste pe Luiza și Alexandra, mi se consolidează părerea că în acest caz avem de-aface cu o uriașă tentativă de mușamalizare în care sunt angrenate forțe străine (de România), servicii secrete românești și politicieni români de cel mai inalt rang.
Amploarea operațiunii mă determină să cred că dosarului Caracal i s-a fixat, undeva foarte sus, o miză uriașă, de securitate națională. Pentru că, în pofida unor evidențe privind legătura sa cu traficul de ființe vii, evidențe care în mod normal ar fi trebuit să inhibe orice inițiativă de mistificare a adevărului, reacțiile bizare ale instituțiilor și autorităților în legătură cu acest caz se țin lanț.
Într-un articol anterior comentam informații și elemente surprinzătoare care aruncă multe semne de întrebare asupra corectitudinii cu care este instrumentat acest dosar. De exemplu: modul în care nu se exploatează deloc dosarul de prostituție din 2014 cu implicarea unor soldați americani de la Deveselu, discuția fulger pe care fostul ambasador al SUA a inițiat-o cu șeful DIICOT imediat după izbucnirea în presă a scandalului „Luiza + Alexandra”, demiterea de către președintele României a procurorului șef DIICOT la scurt timp după ce acesta propusese constituirea unei comisii rogatorii de anchetă româno – americane, recomandarea pe care FBI o face anchetatorilor români de a nu se atinge de familia lui Gheorghe Dincă etc.
Iată că, pe lângă aspectele comentate la acel moment (cu mai puțin de o lună în urmă), au apărut între timp și alte elemente noi, ieșite total din normalitatea comportamentelor profesionale. Acestea amplifică impresia de mistificare și de implicare nepermisă a șefului statului în direcția înăbușirii cât mai rapide și fără consecințe nedorite de el a scandalului Caracal.
Iată cele mai recente noutăți bizare în legătură cu acest caz (primele două vizându-l direct pe președintele Iohannis):
- Președintele României, Klaus Iohannis, l-a decorat pe profilerul lui Gheorghe Dincă cu o grabă mai mult decât suspectă (având în vedere atât lentoarea în reacții, de-acum proverbială, a președintelui când vine vorba de orice, cât și, mai ales, faptul că la momentul decorării profilerului rechizitoriul DIICOT nici nu fusese finalizat iar procesul care ar fi putut consfinți o eventuală contribuție valoroasă a acestuia la rezolvarea cu succes a cazului, nici nu fusese pus pe rol);
- șefa interimară a DIICOT, dna. Giorgiana Hosu, a fost propusă pe nerăsuflate de Ministrul Justiției (care, fără îndoială, acționează pe gustul dacă nu chiar la ordinul președintelui Iohannis) la titularizarea pentru postul de procuror șef DIICOT. Și aceasta în ciuda faptului că atât presa cât și (mai ales) asociațiile profesionale ale magistraților au semnalat repetate și grave erori ale procurorilor conduși nemijlocit de doamna Hosu în instrumentarea dosarului Caracal. Numirea aceasta miroase de la o poștă a recompensă pentru un serviciu excepțional adus președintelui, și este copie la indigo a numirii de către același președinte a doamnei Livia Stanciu la CCR după ce aceasta l-a declarat în 2015 compatibil pentru a candida la președinție, deci bun pentru Cotroceni;
- acum două zile, a mai fost inițiată o mișcare dubioasă, din categoria gesturilor menite să-i albească pe procurorii DIICOT și să mute atenția de la dispariția Luizei și Alexandrei către elemente secundare, de decor, ale cazului: a fost scos la rampă vestitul Arete, un personaj local controversat, despre care mai multe surse afirmau că ar fi fost direct implicat în răpirea Luizei. Brusc, după luni bune de tăcere defensivă, domnul Arete – cine să creadă că de capul lui? – își dezleagă limba, o face bici și lansează un atac dur și bine ticluit la adresa familiei Melencu (mama și bunicul Luizei). Intenția de discreditare cu orice preț a acestora este, evident, miza lui Arete și, după toate semnele, nu doar a lui. Arete afirmă că în trecut bunicul Luizei s-ar fi purtat cam ca Gheorghe Dincă cu familia lui și că, din cauza acestuia, Luiza a fugit vreo 6 luni de acasă. Cât despre mama Luizei, știe el, Arete, o mulțime de secrete rușinoase despre viața extra-conjugală a femeii. Și a ținut-o tot așa până când, din exces de argumentație, Arete a început să greșească grav și să dea de perete cu toată povestea lui.
La acest punct voi ieși din enumerarea bizareriilor legate de caz, pentru a pune lupa pe ultima amintită: aparent spontanele dezvăluiri ale lui Arete.
Cu o zi înainte Arete susținuse în emisiunea lui Corpoș că nu a cunoscut-o personal pe Luiza, deși aceasta era prietenă cu fata lui; și mai susținuse despre mama și bunicul Luizei că abia de schimbase cu ei, în vreo două rânduri, câteva cuvinte. Adică, erau practic niște străini. Ca brusc, în nici 24 de ore, cu un tupeu din ce in ce mai alimentat de ceva doar de el știut, să își amintească și să povestestească o mulțime de lucruri groaznice despre aceștia.
După care, la un moment dat, ca într-un plan pus la cale dinainte, Arete îi cere moderatorului să o introducă în direct pe post pe o persoană de care nimeni, niciodată, nu amintise ceva: soacra din America a mamei Luizei.
Acesta a fost momentul în care bănuielile mi s-au transformat în certitudini: Arete nu acționa de capul lui și nici nu era singur. Se întrezărea deodată, precum niște chiloți înflorați pe sub o fustă transparentă, un scenariu și o făcătură marca inteligence / instituții apropiate. Am folosit metafora cu chiloții pentru că, precum aceștia, nici făcătura aranjorilor nu ar fi trebuit să se vadă.
Și intervine guraliva din America, găsită chipurile de Arete în ultimele 24 de ore și convinsă instantaneu de acesta să vorbească, răstit, României. O țață cu voce spartă care avea, clar, de bifat, două sarcini de serviciu: unu, să spună, să repete și să sape în stâncă ce băiat bun e Arete, ce om de calitate e, săritor și cu suflet mare, care, sigur, nu are niciun amestec în toată tărășenia cu răpirea Luizei și, doi, ce persoane declasate sunt mama și bunicul Luizei, femeia având la viața ei amanți și avorturi la activ, iar bătrânul bătăi de nevastă și schingiuirea acesteia la flacăra aragazului. Ca mai apoi, imediat, ca la ordin, să intre pe fir și să întărească toate mizeriile spuse înainte și o altă voce, nouă, tot răstită, tot din America, fiica mahalagioaicei. Mătușa Luizei din partea tatălui. Un cuplu de martori scos, culmea, din neant, din neantul unei Americi omniprezente în cazul Caracal. Un cuplu de martori înarmat până în dinți cu amănunte intime și golănii despre familia Melencu, cu misiunea clară de a-l dezvinovăți pe Arete și de a explica publicului cât de întemeiate au fost măsurile procurorilor români de a-l investiga pe bunic și de a face o comisie rogatorie cu SUA. Adică, înțelegeți dumneavoastră dragi cititori, comisia rogatorie pentru care procurorul șef Felix Bănilă a fost mazilit de Klaus Iohannis nu fusese în legătură cu investigarea militarilor americani de la Deveselu ci cu soacra Monicăi Melencu și cu fiica acesteia. Iar procurorii DIICOT atât de criticați de presă, cei care l-au pus pe bunicul Luizei la detectorul de minciuni și l-au ascultat direct, ambiental și cum s-o mai putea, dimpreună cu toată familia lui, au avut motive serioase, nu glumă, să acționeze astfel.
Un singur lucru au pierdut din vedere toți combinagiii de doi bani care s-au implicat în aranjarea acestei mascarade: că, indiferent cum va interpreta lumea dezvăluirile despre viața privată a bunicului și a mamei Luizei, toți vor înțelege că aceste dezvăluiri nu scuză în niciun fel erorile elementare de investigare și faptul că autoritățile nu au făcut nimic pentru căutarea și găsirea Luizei și Alexandrei.
Cu toate păcatele lor, reale sau inventate, bunicul și fiica sa sunt ultimii care ar putea fi bănuiți că nu vor, cu toată ființa, aflarea adevărului despre dispariția Luizei. Asta e miza majoră a lor și a cazului: aflarea adevărului adevărat, cu toate consecințele derivate, despre cele două fete dispărute.
Ce legătură are avortul făcut în tinerețe de doamna Melencu cu faptul că numeroșii martori ce-au vorbit la televizor în clar, cu nume, fapte și locuri, despre traficul de ființe vii în care au fost implicați Gheorghe Dincă și membri ai familiei lui, nici măcar nu au fost ascultați de procurorii de caz, darămite să primească vreo calitate în dosar?
Oare „rudele din America” ale Luizei, cele de care pomeneam mai sus, chiar o iubesc pe Luiza, chiar doresc, cum declarau cu arțag și mare drag de Arete, ca Luiza să fie găsită? De-asta au ieșit să-i atace exact pe cei care luptă din răsputeri pentru căutarea nepoatei lor? E prea cusută cu ață albă toată povestea asta pregătită în laboratoare. Ipoteza că rudele Luizei din America l-au căutat pe Arete, din proprie inițiativă, din dorință de dreptate, să-i povestească toate istoriile urâte despre bunic și fiica lui, nu stă în picioare. De ce au tăcut 6 luni și acum, deodată, când se strânge lațul în jurul unor dubioși ce prefigurează rețeaua de trafic de carne vie pe care anchetatorii se străduiesc din răsputeri să o camufleze, au sărit și ele, americancele, să dezvăluie?
Răspunsul la intrebarea „cui prodest?” mi se pare în situația de față extrem de relevant. Este evident că întervenția telefonică intempestivă a celor două femei folosește procurorilor și lui Arete și nicidecum aflării adevărului despre dispariția Luizei. Pentru mine este limpede că ele au fost presate să iasă la rampă de cei cărora le este utilă această diversiune și nu de vreo inițiativă personală. Căci pe ele nu le-a acuzat nimeni de nimic, nu se poate spune că ar fi acționat să se dezvinovățească.
Încă o dată, cei care l-au împins pe președintele Iohannis să prezinte în orb condoleanțe familiei, să-l decoreze înainte de finalizarea procesului pe profiler și să o răsplătească precipitat pe Georgiana Hossu cu nominalizarea pentru funcția supremă de la DIICOT, au lovit și de data asta murdar. Ceea ce demonstrează o anume panică. Și mai demonstrează că investigatorii privați au reușit să creeze breșe periculoase în blindajul gândit de respectivii.
Mi se pare monstruos faptul că o coaliție de forțe uriașe s-a pus în mișcare pentru a zdrobi rezistența disperată a unor oameni simpli, loviți de o așa nenorocire. Procurorii vor să-și salveze imoralitatea sau nepriceperea, politicienii s-au împărțit în complici, orbi și indiferenți, nimeni dintre cei care ar trebui nu vrea să se ia la trântă cu rețelele de traficanți pentru că acestea au bani mulți, sunt periculoase și știu să lovească unde doare mai tare.
Și atunci?
Da, Arete a cam dat-o de perete cu sceneta pe care a interpretat-o lamentabil. Pentru că toate detaliile despre Luiza pe care el le-a scos acum la iveală demonstrează mai degrabă o documentare solidă, gangsterească, despre o fată cu vulnerabilități în familie ce avea profilul perfect pentru a fi răpită și traficată. Ceea ce s-a și întâmplat. Este însă suficientă această eroare de comportment a lui Arete pentru ridicarea pânzei de camuflaj pe care autoritățile române implicate au așternut-o peste cazul Caracal? Vom vedea!
În încheiere, o mărturisire: îmi plac tot mai mult curajul și directețea doamnei avocat Carmen Obârșanu. În cele mai recente intervenții TV pe marginea cazului Caracal, domnia sa nu s-a sfiit să vorbească în clar de vinovăția președintelui Iohannis, de faptul că, atunci când va fi posibil, îl va da în judecată pentru favorizarea făptuitorului. Sper să se întâmple acest lucru și să sper să prind și eu acel moment!
Sursa: Contele de Saint Germain