Am intrat în posesia celor trei proiecte de acte normative care, împreună, redesenează în mod brutal arhitectura învățământului preuniversitar românesc pentru anul școlar 2025–2026. Nu este vorba despre reformă în sensul bun al cuvântului, ci despre o restructurare forțată, motivată exclusiv de constrângeri bugetare, fără nicio preocupare reală pentru calitatea actului educațional sau pentru protejarea resursei umane.
Cele trei documente sunt:
1. Procedura privind reorganizarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și constituirea formațiunilor de studiu
2. Procedura privind constituirea normelor didactice de predare-învățare-evaluare
3. Hotărârea de Guvern privind degrevarea și obligația de predare pentru personalul din funcții de conducere, îndrumare și control
Toate aceste reglementări sunt emise în baza Legii nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, o lege care a fost promovată sub pretextul „reformei statului”, dar care, în fapt, este un instrument de amputare a sistemului de educație.
⸻
Ce se dorește, în esență?
1. Reorganizarea școlilor pentru reducerea numărului de unități cu personalitate juridică
Se oferă derogări de la toate calendarele și metodologiile în vigoare, cu un singur scop: să se reorganizeze școli în masă, pe repede înainte, în luna august. Inspectoratele școlare sunt obligate să identifice școlile care nu mai îndeplinesc criteriile pentru a funcționa ca entități juridice și să propună absorbția sau comasarea lor.
Nu contează că unele funcționează în zone defavorizate. Nu contează că sunt școli agricole. Nu contează că oferă un acces real la educație pentru comunități marginale. Singurul criteriu luat în calcul este încadrarea în noua logică financiară, care elimină orice unitate cu efective mici sau cu structură dispersată.
2. Completarea cu orice preț a normei didactice, cu sacrificarea calității și a stabilității postului
Norma didactică devine obiectul unei inginerii administrative fără precedent. Cadrele didactice sunt forțate să își completeze norma chiar și în afara specializării, în cadrul consorțiului sau al altor unități arondate. Se elimină orice posibilitate reală de fracțiune de normă sustenabilă. Cine nu poate completa norma, este împins spre restrângere de activitate.
Logica este limpede: mai puține posturi, mai puține cheltuieli, mai puține drepturi. Ce rămâne este o masă de cadre didactice hăituite, mutate de la o școală la alta, fără stabilitate și fără garanții de carieră.
3. Reîntoarcerea forțată la catedră a personalului de conducere și eliminarea degrevării
Funcțiile de conducere din învățământul preuniversitar – directori, directori adjuncți, inspectori, metodiști – sunt obligate, printr-o hotărâre de guvern, să predea între 10 și 16 ore pe săptămână. Degrevările reale devin excepții. Nu mai există plată cu ora. Nu mai există cumul. Nu mai există recunoașterea muncii administrative în afara programului.
Cine gestionează 5 structuri școlare, 3 proiecte europene, 120 de angajați, planuri de dezvoltare, contracte, bugete și conflicte de muncă, o va face de acum înainte în timpul liber, pentru că programul oficial este ocupat de norma de predare.
Este cea mai brutală formă de dispreț față de complexitatea funcției de director. Nu este descentralizare. Este subminare instituțională.
⸻
Unde se ascunde pericolul real?
În spatele unei retorici despre „eficientizare”, „reorganizare” și „responsabilitate bugetară” se ascunde o agendă politică de austeritate, aplicată cu forța asupra unei rețele școlare deja fragilizate.
Totul se face în grabă, fără dezbatere publică, în plină vacanță, cu termene limită între 8 și 25 august, când aproape întreg personalul este în concediu.
Nu există impact public asumat. Nu există estimare privind numărul de posturi care vor fi tăiate. Nu există soluții reale pentru cazurile sociale. Nu există nici măcar un mesaj de sprijin moral față de cei vizați.
În schimb, există ordonanțe, proceduri, tabele și liste de radiere.
⸻
Aceasta nu este reformă. Este o epurare administrativă. Este o amputare a sistemului de educație în numele „salvării bugetului”.
Cei care conduc azi Ministerul Educației și Guvernul României nu înțeleg – sau nu le pasă – că educația nu funcționează pe model de firmă privată. Nu închizi o școală doar pentru că nu aduce profit. Nu concediezi profesori doar pentru că au 0,75 normă. Nu distrugi rețeaua administrativă a învățământului doar pentru că vrei să arăți Bruxellesului că ții în frâu deficitul.
Această „reformă” este, de fapt, o formă mascată de colaps organizat, ale cărei efecte le vom resimți ani de zile.
Autor: Cătălin Osiceanu