Orice război militar este secundat de un război hibrid. Care are ca scop mobilizarea opiniei publice naționale și internaționale întru susținerea uneia sau alteia dintre cauze.
În războiul ăsta, cel hibrid a fost câștigat clar de către Occident. Cum? Toate mass media rusești au fost blocate în Occident. Au avut acces în spațiul public doar cele occidentale. „Democratic”. Să-și facă omul o părere „echidistantă”.
Oamenii care mai gândesc independent nu pot fi păcăliți, însă, chiar dacă rămân doar sursele de informare dintr-o singură direcție. De ce? Fiindcă manipulatorii sunt prea dobitoci.
Il faut bonne memoire apres qu’on a menti, spun francezii. Îți trebuie memorie bună, după ce ai mințit. De ce? Fiindcă nu mai ții minte tot ce-ai bălmăjit, și mâine-poimâine te contrazici ca boul. Și unii dintre cei care te-au ascultat au memorie mai bună decât tine. Te fac de cacao.
Una dintre cele mai mizerabile și infantile minciuni ale presei occidentale, vizați fiind imbecilii, a fost aceea că militarii ruși fură bunurile din casele părăsite de ucraineni. Realizezi ce-nseamnă asta? Da sau nu? Le iau „frigiderele, plasmele, electrocasnicele, computerele, proiectoarele și alte echipamente electronice, scuterele, parfumurile” etc – citat din ziare.com. N-or fi lăsat și aurul? Nu se spune.
Bun, și ce fac cu ele? Unde le trimit? La ei acasă. What? Realizezi? Pe lângă flotele de vehicule militare desfășurate de armata rusă în Ucraina ar trebui să dispună de altele cel puțin egale care să transporte bunurile în Rusia.
Fiecare frigider, televizor, cu eticheta pe el. E al lui Alioșa care trebuie dus la Omsk, la adresa X… lângă Kazahstan, plasma e a lui Igor, care trebuie dusă la Irkutsk, aproape de Mongolia. Altele la Novosibirsk. Trierea se face pe regiuni, la intrarea în Rusia. Apoi, după ce ajung în regiuni, pe orașe. Descarcă-încarcă.
Cât de imbecil te consideră presa occidentală ca să-ți livreze asemenea parascovenii? Păi ar trebui ca bugetul pentru combustibilul de război al armatei Rusiei să fie dublat, ca să distribuie până la Vladivostok acareturile, prada de război. Dar câți prostovani au crezut asta… vuiau postările. La cât ajunge prețul unui frigider, televizor, uzate, transportate mii de kilometri?
Apoi, cică rușii au jefuit silozurile de cereale din Donbass și vând ei acum cerealele Ucrainei în lume. Făceau americanii și europenii apel la africani să nu cumpere că sunt furate. Pe ce lume trăim? Pe unde să le vândă rușii?
Păi dacă ucrainenii au minat apele din jurul porturilor din sud, să nu-i atace rușii naval? Ei ne-au blocat nouă autostrada spre Constanța acum, că transportă cereale cu track-uri în portul Agigea – fără să plătească nimic, iar ne-am furat-o…
Rușii pe unde vindeau cerealele astea? Le încărcau în TIR-uri, le duceau la Sevastopol în Crimeea, le descărcau, le încărcau și le dădeau drumul la export. Și cam la ce preț le mai vindeau?
Nu mai reiau alea cu amplasarea sistemelor de lansare a rachetelor din orașe, clădiri, spitale ca să arate apoi ce distrugeri, crime împotriva umanității au făcut ăia.
Dar astea-s întrebări cu care lumea din secolul XXI nu-și bate capul. Important este că sunt adevărate. Când vom fi și noi tratați ca oameni inteligenți? Dar merităm, oare?
Autor: Angelo Davidescu