Numai românii pot să se bucure pentru ceva care îi păgubește doar pentru că li se pare că măcar moare și capra vecinului. E sărbătoare zilele astea: i-am făcut-o lui Firea, i-am blocat licitația pentru tramvaiele turcești, ba cu ceva noroc o să fie anulată de tot. Ce bine!
Ce mai contează că dacă licitația e anulată ori e blocată suficient banii europeni se pierd. Definitiv. Adică pa și la revedere. Nu mai vedem niciun tramvai. N-are a face, ura de Firea ne îndestulează!
Nimeni dintre cei dornici de sărbătoare nu s-a obosit să afle cât ar dura până s-ar putea atrage o nouă finanțare și organiza o nouă licitație. A doar 4-5 ani? În cel mai rău caz 10? Ce mai contează că unii dintre ei vor muri fără să mai apuce tramvaie decente în București. N-are a face, ura de Firea ne îndestulează!
Ba unii mai zic și că „turcismele” erau sub demnitatea lor. Firește, sicriele pe roți care trebuiau casate de niște decenii dar din lipsă de altceva țin loc de tramvaie prin București le-or părea mai bune…
Românii zic că nu le place birocrația dar se transformă brusc în justițiari feroce când vine vorba de un detaliu birocratic. Până la urmă care a fost „marea problemă” cu licitația lui Firea? Că s-a primit un document suplimentar (cerut de comisia de evaluare) după termenul de finalizare a ofertelor? Superb, marea problemă cu oferta a fost depășirea cu câteva zile a unui termen. Într-adevăr un astfel de motiv e legat de cât de eficiente sunt tramvaiele sau de cât dăm pe ele… aha.
Aș fi înțeles să se discute alte chestiuni. De pildă de ce în est europenii ne impun să facem din prețul de achiziție principalul criteriu de atribuire la licitații (40-60%) când rațional ar fi să ne lase să oferim mai multă greutate detaliilor tehnice ale ofertei (adică a orice soluție sau dotare peste minimul absolut cerut) și costurilor totale de exploatare (doar pentru că ceva e ieftin la achiziționare nu înseamnă că costul total incluzând și exploatarea va fi mai mic). Sau de ce în est europenii ne impun reguli birocratice mult mai stufoase decât în vest care cresc costurile, prelungesc nenecesar timpul necesar să finalizezi o licitație, exclud numeroase oferte perfect legitime la ei acasă, nu permit soluții personalizate și tot așa.
Dar firește, nu putem discuta așa ceva, ar însemna să admitem ipocrizia și dublul-standard al Sfintei Europe. Sacrilegiu!
Ce ar urma, să recunoaștem că însăși anticorupția e doar un instrument prin care suntem nedreptățiți și controlați de europeni într-un mod care nu poate fi numit decât rasist? Niciodată!
Am încurca socotelile vesticilor care abia așteaptă ca toate piedicile puse chiar de ei să ne facă să pierdem finanțări. Banii aceia necheltuiți se întorc tot la ei, se redistribuie de la nevolnicii din est la virtuoșii din vest. Mai mare dragul.
Și când vezi atâta dorință a acestui popor de a juca în hora în care ne punem singuri piedică, poți să-i mai condamni pe europeni că ne nedreptățesc? Într-un fel ei doar ne facilitează un viciu care ne aparține întru totul deja. Dacă nu ne-ar place să îi ajutăm pe alții să ne păgubească am fi și noi ca polonezii, ungurii ori barem bulgarii. Doar pe ăia nu-i vezi făcându-și praf țara doar ca să se răzbune pe ce psd-iști or avea ei. Și se vede.
Dar nu-i bai, rămânem noi fără tramvaiele astea, fără orice tramvaie sau bani de tramvaie niște ani buni, ba e posibil ca în toți acei ani să rămânem și fără șine pe care să mai poată merge vreun tramvai (deja s-a întâmplat în alte orașe unde în lipsa unor tramvaie noi s-au scos de tot șinele și a rezultat încă o bandă pentru autovehicule și zero șanse la un viitor transport public decent), dar barem ne răzbunăm pe Firea.
De parcă Firea ar fi mers cu tramvaie noi nu noi. Halal oameni, toți inteligenți și chibzuiți…
PS: A nu se înțelege că o apreciez pe Firea, în decursul timpului am criticat-o îndeajuns. Aici nu mă interesează destinatarul valului de ranchiună păguboasă de care dăm dovadă ci valul însuși, pentru că mâine când Firea nu va mai fi noi ne vom comporta în continuare la fel de păgubos.
Autor: Mihai Puflea-Ionescu