Realitatea TV este o televiziune-dovadă. Dovadă că Daniel Dragomir are dreptate. Și că Sebastian Ghiță are dreptate. Și că Dan Andronic are dreptate. Realitatea TV a fost preluată de sistemul ocult exact după schemele descrise de aceștia. Patroni strânși cu ușa, fantoma insolvenței arătată ultimilor partizani din interior și, în final, târgul slabilor de înger (parașutați din afară) cu diavolul.
Privim acum la rezultate. Un patron (Cosmin Gușă) transpirând directive „pe linie”, un realizator (Rareș Bogdan) fanatizând isteric, și, consecință firească, audiență aproape zero. Nimeni nu-i crede, nimeni nu-i ia în serios. De ce? Pentru că se vede de la o poștă că ei nu sunt acolo pentru a-și informa corect telespectatorii ci pentru a îndeplini o misiune propagandistică, pentru a-i manipula pe cei care se mai rătăcesc pe lungimea lor de undă spre direcția indicată de oculți.
Situația cu DIGI 24 e puțin diferită. Aceasta nu este o televiziune furată și revopsită ci este una construită de la zero, în culorile preferate, după proiectul inițiatorilor săi aflați în totală simbioză cu serviciile secrete. Este o televiziune bine dotată, nu se știe cum finanțată, care a reușit să ademenească și câteva nume cu rezonanță ale genului și care face emisiuni digerabile, unele chiar bune, pe teme de politică externă. Când vine însă vorba de actualitatea internă își dă arama pe față fie prin omisiune (marile și scandaloasele dezvăluiri din ultima perioadă sunt pur și simplu ignorate) fie printr-un partizanat cazon care demonstrează că acolo liberul arbitru al realizatorilor și supremația evidenței sunt tratate ca simple mofturi, fiind sugrumate ori de câte ori interesul propagandistic o cere. Ca și Realitatea TV, și DIGI 24 are o audiență de televiziune de cartier, ceea ce demonstrează că românii își dau seama unde pot căuta adevărul și nu se lasă prostiți așa de ușor cu făcături de doi bani.
Aseară am avut curiozitatea să văd cum reflectă cele două televiziuni amintite inregistrarea – bombă făcută publică de Luju.ro cu procurorii de la Inspecția Judiciară intimidați și terifiați de Laura Kovesi. Nu am avut nicio surpriză. Pentru aceste televiziuni subiectul nu exista. În schimb m-am oprit puțin pe Realitatea, căci Rareș Bogdan era în mare și sonoră criză și, vorba lui Traian Băsescu, nici nu vă închipuiți ce spectaculos este Rareș Bogdan când intră în criză. Criză de nervi, evident, și de furie neputincioasă. Colorat ca o sorcovă din hârtie creponată (nimic nou), cu chelia fleașcă, congestionată de indignare, răcnea din toți rărunchii că, în loc să facă emisiuni despre ce-i interesează pe români, despre cum guvernul PSD aruncă țara în dezastru, este nevoit să se ocupe de prostii cum ar fi disputa dintre Coldea și Dragomir. Culmea e că printre invitați se afla și doamna Ene Dogioiu, care chiar m-ar fi interesat să ne vorbească despre cum a realizat interviul cu Coldea și despre alte detalii din culise. Ea însă fusese redusă de amfitrion la un zâmbet sibilinic și la o privire amuzată către acesta, în drumul lui spre apoplexie.
Ignorarea adevărurilor grave este o dovadă de mare prostie. Nu o practică doar televiziunile aservite sistemului ocult ci și ziarele gravitând în jurul acestuia. În edițiile de azi, am verificat, nici Adevărul, nici România Liberă, nici Gândul, nici Hotnews nu suflă o vorbă despre înregistrarea procurorilor de la Inspecția Judiciară. Măcar să se întrebe cine o fi făcut-o și să tragă de aici niște concluzii. Tăcere, tăcere, tăcere…
Sigur, o să mă întrebați ce-ar putea să spună ca să nu-i supere pe patronii lor?! Uite, Coldea, presat de dezvăluirile lui Dragomir, a dat un interviu. Și ce-a spus? Nimic! Cui folosește?
Doamna Kovesi, mai conservatoare decât Coldea (dar și mai trufașă, ea incă este, el a căzut!) se dovedește mai rezistentă în muțenie. „Nu scot o vorbă! Ce-o să-mi facă? Are cineva tupeul să se atingă de mine, să mă atace frontal? Nimeni, nimeni, nimeni! Toți se c..ă pe ei de frică” – cam aceste gânduri îi joacă în cap în aceste momente șefei DNA. Doar că…
Doar că ceva esențial îi scapă. Ceva ce cu puțină minte ar fi atât de ușor de văzut și de înțeles. De văzut că dezvăluirile compromițătoare la adresa ei vor continua și vor fi din ce în ce mai numeroase și mai grave, de înțeles că această avalanșă nu se va opri decât odată cu demisia ei.
E atât de simplu, atât de evident.
Nu însă și atunci când trufia își dă mâna cu prostia.
Dan Tapalagă a realizat că bătălia e pierdută. „Mor cu dinții înfipți în gâtul vostru” este un fel de adio animalic.
Se pare că și Florian Coldea caută aliniamente de capitulare cu pagube minime. Altfel nu ar fi riscat acel interviu eminamente defensiv, în care, practic, în afară de a se dezvinovăți, nu a spus nimic care să proiecteze optimism pentru tabăra sa.
Mai rămâne Laura Kovesi. Pentru spectacol, rezistența ei e benefică. Ne uităm seară de seară la dezvăluiri despre domnia sa mai ceva decât la Games of Thrones. Pentru lupta împotriva corupției, pentru imaginea instituțiilor de forță, pentru încrederea populației în stat și în președintele țării, efectul este însă catastrofal.
Opriți dezastrul până nu e prea târziu – strigă temperatul din mine.
Laura, rezistă până la capăt – strigă amatorul de cine – verite-uri palpitante.
Trebuie să recunoașteți că viața noastră ar deveni foarte plictisitoare dacă, mâine, Laura Kovesi și-ar da demisia.
Sursa: Contele de Saint Germain