Daca economiile occidentale se prabusesc, falimentul lor nu are la baza esecul unei doctrine politice, ci intreaga tendinta in care Vestul se afundase in ultimii 50 de ani.
Gandul ca luxul si o viata fara griji pot fi democratizate, introduse ca dotari standard in vietile fiecarui european, s-a dovedit a fi doar o iluzie, un vis pe care acum il platim deja prea scump.
Pentru aceasta infrangere se fac vinovate, deopotriva, toate doctrinele – in mod egal si stanga si dreapta. Dreapta, pentru ca a permis derapajele majore ale capitalismului, ale carui excese au condus la prabusiri de banci si institutii pe care tot noi am fost fortati sa le salvam. Stanga, pentru ca a incurajat o politica a intinsului peste plapuma.
Falimentul celor doua iluzii s-a petrecut pe rand. Esecul masurilor de dreapta a fost resimtit incepand din 2008. Falimentul iluziilor de stanga se petrece inca sub ochii nostri prin criza datoriilor suverane. Fatala este insa abia combinatia lor. Guvernele au sarit peste tot sa salveze de la faliment banci, state sau imperii financiare, in loc sa lase viata si natura sa isi urmeze propriul drum. “Scapa doar cine poate” a fost inlocuit cu “salvam cat putem”. Problema e ca nu prea mai putem nimic acum.
Lupta cu bugetele de pensii, cu veniturile de lux ale unor categorii bugetare, cu varsta de pensionare, zecile si sutele de miliarde de euro aruncate deja pe piata pentru a salva economii care nu se mai puteau finanta singure – toate se desfasoara in paralel in tari unde guvernele sunt fie de dreapta, fie de stanga.
Acest melanj al falimentului tuturor ideologiilor este acceptat greu, pentru ca alternativa in schimbul lor ar fi pur si simplu de neacceptat. Ce sa pui in locul lor, altceva decat extremismul?
Ca Europa nu se simte bine, isi incetineste tot mai mult cresterea economica si da mari semne de suferinta pe termen lung nu are cum sa nu afecteze in viitorul cel mai apropiat si Romania. O tara unde stim ca deja s-au luat cele mai aspre masuri de austeritate si unde, in eventualitatea unui viitor val al crizei din exterior, nu mai ramane decat perspectiva altor taieri sau falimentul. Ceea ce este aproape acelasi lucru.
Marea diferenta dintre ceea ce se intampla acum in Europa si realitatea din Romania este ca acolo economiile se restrang, renunta la idealuri, la lux, la huzur si bunastare, in timp ce la noi criza pur si simplu ne arunca din nou in cea mai neagra saracie din care, de altfel, abia ce scosesem capul nitel.
Daca politicienii nu vor agrava prin deciziile lor si mai mult unda de soc, nu ar trebui sa facem o tragedie din asta. Crizele abia regleaza excesele unei societati, oricare ar fi ea.
Sa nu ne grabim sa-i aratam pe vinovati cu degetul. Cel putin nu neaparat pe cei care banuim ca ne-ar conveni. Intotdeuna vina se imparte echitabil. Desigur, politicienii de peste tot au o mai mare responsabilitate. Aici mai mare, dincolo mai mica. Insa demagogia lor combinata cu ipocrizia noastra a tuturor, care ne-am mintit ca putem trai tot mai bine pe munca tot mai putina la infinit, au dat nasterea acestui monstru de criza.
Autor: Iulian Leca
Sursa: ziare.com