Cand butonul de reset devine butonul nuclear

De la venirea lui Barack Obama la putere, s-a desfasurat piesa de teatru a resetarii relatiilor dintre Rusia si SUA, care consta, in principal, intr-o apropiere tot mai mare intre cele doua puteri foste protagoniste ale unei vrajmasii istorice de amploare. Apropierea fusese marcanta si pe timpul mandatului lui George Bush, in special pe teme legate de “lupta impotriva terorismului”, unde a functionat pe baza zicalei o mana spala pe alta: rusii aveau liber la macel in Cecenia, pentru a starpi terorismul, americanii aveau sprijin rusesc pentru interventia in Afganistan. Dar acum resetarii i s-a declarat sfarsitul. Ce poate insemna aceasta?

Cu toata apropierea de rusi, Bush avea in plan scutul anti-racheta si SUA a sprijinit ghimpele georgian, si astazi extrem de nesuferit pentru Rusia. Obama a renuntat la forma de amplasare a scutului pe care o preconizase George Bush si a efectuat o vizita la Moscova sub spectrul explicit al resetarii relatiilor cu rusii.Evident, era o simpla propaganda, insa chiar si asa, schimbarea de ton diplomatica a fost asumata si de Moscova si s-a jucat, cativa ani, acest teatru al resetarii si al apropierii celor doua puteri, concretizat si in forma tratatului Start de control reciproc si de reducere a armamentului nuclear.

Intre timp, s-au intamplat …lucruri. Cum ar fi revolutiile arabe (efectuate de aceleasi forte care au destabilizat satelitii URSS – sub forma revolutiilor portocalii sau cu alte nume primivaratice), interventia aliatilor in Libia, zgaltairea tot mai violenta a scaunului lui Al-Assad din Siria si, desigur, proiectul concretizat al amplasarii scutului antiracheta intr-o forma diferita dar la fel de imposibil de inghitit pentru rusi. O forma care ne pune pe noi intr-un prim-plan de nedorit, ca garnizoana a imperiului euro-atlantic la granita cu imperiul rusesc si, prin urmare, ca tinta de razboi.

Cele mai noi evolutii marcheaza oficial sfarsitul politicii de resetare: un oficial american a anuntat ca SUA va inceta transmiterea de date privind starea armelor conventionale ale SUA din Europa si nu va mai permite inspectorilor rusi sa viziteze garnizoanele sale, punand capat unui tratat ce dateaza inca din 1990 (o analiza a acestui subiect AICI.). De partea cealalta, trimisul rus la NATO, Dmitri Rogozin, a declarat ca Rusia va trebui sa isi reconsidere relatiile cu NATO in privinta unor chestiuni strategice, inclusiv prezenta din Afganistan, daca avertismentele Moscovei cu privire la scutul antiracheta raman fara raspuns. Cel mai important semnal al nivelului de racire la care s-a ajuns intre Rusia si SUA l-a dat insa presedintele Medvedev, care a detaliat cum va raspunde, militar, Moscova fata de programul implementarii scutului.

Dar acestea sunt doar varfurile aisbergului care acopera adevarata dimensiune a rivalitatii dintre Rusia si SUA. O parte a acestei rivalitati se numesteOrientul Mijlociu (incluzand Marea Mediterana de est si stramtorile). O regiune strategica pentru rusi inca din sec. XIX, cand, pe vremea imperiului tarist, existau ganduri de ocupare a Constantinopolului si de “eliberare” a popoarelor ortodoxe de sub imperiul otoman.In realitate, acum Rusia se zbate pentru a ramane un imperiu, macar in ceea ce priveste zonele sale limitrofe, si pentru a nu fi redusa la dimensiunile unui stat urias dar neputincios chiar si fata de regiunile de granita. Interventiile mascate ale SUA & comp. in tarile arabe, inclusiv prin revolutii, nu fac altceva decat sa puna in discutie un status-quo in care functiona si o anumita impartire a sferelor de influenta. Daca schimbarile continua in acelasi ritm, daca, de pilda, regimul Assad din Siria este inlaturat in maniera deja previzibila, atunci Rusia se vede cu totul exclusa din regiunea Orientului Mijlociu. Cu scuturi antiracheta care formeaza o retea militara din care este exclusa in Europa de Est si Centrala, alungata din Orientul Mijlociu, vecina cu puternica China, Rusia s-ar vedea redusa la un statut minor, cu greu putandu-se numi o putere.

In ceea ce priveste prezenta din Marea Mediterana de est si problema Siriei, Turciadevine, din ce in ce mai mult, o putere care incomodeaza Rusia. Mai ales acum, cand guvernul Erdogan trage toate sforile pentru a intretine razboiul civil din Siria si pentru a-l debarca pe Al-Assad, cu gandul sa devina principala putere islamica a regiunii (visuri otomane de marire…). Tot aici se incadreaza si problema cipriota, unde sunt in joc rezerve de hidrocarburi imense, alaturi de dominarea estului Mediteranei. Vedem, astfel, cum se confirma tot mai mult profetiile Cuviosului Paisie Aghioritul despre cum devine Turcia o putere care “incurca” toate marile puteri.

In mod cert, intreg Orientul Mijlociu devine butoiul cu pulbere care ameninta sa arunce in aer intreaga lume. Acum, pentru Rusia, “piatra de hotar” peste care, daca s-ar trece, ar fi o periculoasa fortare a unei linii rosii, pare a fi Siria. Repetarea unui scenariu libian nu va fi inghitita la fel de Moscova, lucru pe care pare a il

semnala fara sa ridice, inca, tonul diplomatic mai mult decat este de asteptat. Insa situatia in regiune este in general exploziva. Doua puteri islamice cu tendinte clare de a se afirma ca lideri ai lumii arabe (Turcia si Iran), Israel cu cunoscutele probleme pe care le provoaca, acerba competitie pentru resursele naturale, tulburarile interne din Egipt si alte tari arabe, toate acestea fac ca izbucnirea unei scantei (posibila oricand, de oriunde) care sa provoace un conflict regional sa fie o chestiune de timp – nu prea indelungat. Un razboi in aceasta zona, pe fundalul sfarsitului “resetului” intre Washington si Moscova, va determina insa interventiile agresive ale Rusiei si SUA – de aceasta data ca puteri rivale. In opinia noastra, exista mari “sanse” ca al treilea razboi mondial sa izbucneasca in acest fel.

Este de remarcat ca exista firave tendinte de revenire a influentei rusesti si inBalcani. Exista, de pilda, tot felul de semnale intre Grecia si Rusia, fara sa se concretizeze nimic deocamdata, dar demne de luat in considerare. Pana sipelerinajul Braului Maicii Domnului prin Rusia nu este strict un eveniment religios.Delegatia Manastirii Vatopedu (manastire cu multiple legaturi politice in Grecia) a cerut ajutorul Rusiei pentru situatia dificila in care se afla, in acest moment, Grecia. In orice caz, rusii nu se grabesc aici, situatia din Kosovo aratand ca mai degraba se duce o politica de figuratie decat o reala combatere a influentei NATO – SUA. In caz de conflict, reactia s-ar putea modifica.

Astfel ca, aproape obiectiv din punct de vedere geopolitic, Rusia va alege o strategie din ce in ce mai agresiva fata de aceasta stare de lucruri. Lucru care deja se poate vedea, evolutiile recente aratand ca e pe cale sa revina razboiul rece. Deocamdata rece, caci la cat de rapid si radical evolueaza lucrurile, se anunta in curand si varianta fierbinte – spre nuclear – a acestor rivalitati.

Nu am mentionat nimic despre China – exista, deja, pusa pe tapet problemarivalitatii dintre SUA si China in Pacific si Marea Chinei de Sud. Insa aici s-ar cere o alta analiza; ramane doar sa aducem aminte ca, desi in acest moment si, poate, si intr-o etapa initiala a unui conflict mondial, China ar face parte din aceeasi tabara cu Rusia, totusi exista multiple motive pentru care ar deveni, mai degraba, o putere rivala.

surrsa: Sfarsitul “RESETARII” relatiilor dintre RUSIA si SUA sau cum ne indreptam cu PASI MARI CATRE RAZBOIUL MONDIAL