Filosofia mea de consumator este o consecință a argumentului forte cu care vine corporația atunci când intră într-o țară, ocupă piața și cere de la stat favoruri deoarece “creează locuri de muncă”. De aceea, și eu mă străduiesc să ajut corporația să creeze locuri de muncă, cât mai multe locuri de muncă. Las tava pe masă la McDonalds, nu o vărs la coș, deoarece astfel corporația va fi nevoită să angajeze un om ca să strângă tăvile. Niciodată, dar absolut niciodată nu sortez gunoiul, căci dacă îl sortez eu, iau un job de la gura unui sortator de la uzina de reciclare, fiindcă dacă toți am sorta conștiincios, deșeurile ar merge direct la topit și mii de oameni ar rămâne fără job. La supermarket, la fel. Răvășesc printre rafturi și uneori pun un salam printre cosmetice, o dată ca să amuz populația și a doua, ca să mă asigur că personalul uman are mereu ceva de muncă și nu e pus pe liber fiindcă n-are activitate. Personalul mă înjură, dar asta e, îmi asum, înțeleg că nu s-a gândit la toate aspectele. Ar trebui să zică mersi. Sunt un om civilizat, însă la Mall scap ambalajul pe jos și îl las acolo, mănânc toate sample-urile care mi se oferă până în punctul în care nu mi se mai dă fiindcă sunt nesimțit (deși eu doar ajut omul să arate că munca lui de promoter a dat rezultate), abandonez căruciorul în parcare și, în general, nu fac nimic care să ajute persoanele juridice multinaționale să facă bani, nimic în afară de cumpărături, desigur. Știu exact că atunci când nu ajut corporația să facă o economie, ajut un român să aibă sau să țină un job. Pun la dispoziția publicului această filosofie, în scopul de a reduce numărul de fraieri și botiști și de a crește numărul de joburi disponibile pe piață. Români! Spor la deranj! Este pentru o cauză bună.
Autor: Călin-Liviu Georgescu