Într-un top al motivelor care i-au determinat pe români să stea deoparte la aceste alegeri, primul ar fi chiar alegerile. Votul în școlile care au fost închise pentru elevi dar au fost deschise pentru votare a fost cireașa de pe marele tort al ipocriziei blocului Iohannis-PNL, zic eu. Închiderea piețelor și redeschiderea lor în ziua alegerilor a fost, deasemenea, de un ceaușism atroce. Iar halucinanta poză a unui Iohannis care vorbește singur sub Arcul de Triumf, a convins oamenii să stea acasă.
De ce? Ca și pe vremea lui Ceaușescu, au simțit că votul lor nu contează, și că alegerile sunt o șaradă de ochii lumii pentru a menține la putere conducerea impusă de PPE și Ambasada SUA, așa cum în anii 50-60, PCUS și Ambasada URSS trebuiau să vizeze conducătorii.
Păi, atunci să se voteze ei între ei, au zis românii.
Toate acestea, plus altele mai mărunte (unele, ridicole), cum ar fi concertul din lanul de porumb, dispariția subită a DNA-ului din viața publică, a ONG-urilor #rezist, precum și semnalele din societate că rețelele de corupție funcționează neatinse și sub guvernarea PNL, au condus la abținerea de la vot.
Abținerea a dat rezultate suprinzătoare, unele benefice, așa cum am mai tot scris aici că se va întâmpla dacă vom întoarce spatele mascaradei. De exemplu, volumul scăzut de voturi a curățat politica de câțiva atârnători, ca Ponta, Tăriceanu și Băsescu, precum și de mulți alți politicieni de talk-show, iar ăsta este un lucru bun.
Pe de altă parte, a făcut să conteze votul îndîrjit și bine chitit al proletariatului suburban și provincial, amplificat de revenirea în țară a diasporei muncitoare (dar și a celei interlope), ceea ce a dus la apariția lui AUR în cărți. Această îndârjire va continua, ceea ce îi va pune în mare defect pe euromarxiștii de la USRPLUS, care vor părea încă și mai mult ceea ce sunt: un club local de agitprop cu unele idei bune, dar adesea bizari, uneori grobieni și mereu neadecvați față de ceea ce simte ”talpa țări”.
Ca rezultat secundar al ascensiunii AUR, lumea va reveni la vot în primăvară în număr mare dar, zic eu, doar pentru a constata că AUR va scoate în față o galerie colorată de patriotarzi bizari și expirați, unul dintre ei fiind ăla pe care îl cheamă ca pe mine, Călin Georgescu, un smoothie de Puric, Iliescu și Vadim, plus dacii, tunelele bucegiene și ego-ul mărit.
Acesta, plus alții ca el vor face deliciul editorialiștilor la anul, ceea ce este bine, că va crește tonusul politic general al societății, numai bine pentru suspendarea lui Iohannis de la vară. Zice presa într-una că acestea au fost ultimele alegeri pentru următorii patru ani. Am dubii. Sunt motive ca să fie mai dese.
Autor: Călin-Liviu Georgescu