Nu știu câți dintre polițaii ideologici ai manelelor sunt în stare să vadă adevăratul proces de rasializare și de colonizare care se întâmplă în „zona” manelelor. Problema nu este maneaua și nici huduiala. Problema este că maneaua s-a manelizat. S-a comercializat, s-a umflat de păsatul capitalismului sălbatic și s-a transformat în lălăială agumentată pe „sistem indian” bollywoodian.
Maneaua de azi e mult mai mult beat decât vioară. Urmăriți o manea producție, să zicem, Dani Mocanu versus maneaua clasică Saraiman de Romica Puceanu (recent recuperată internațional de o trupă de armeni). Comercializarea manelei înseamnă exact distrugerea prin colonizare a lirismului tzig@nesc, dar polițaii ideologici nu au o problemă cu asta, pentru că nu de lirism, nici de rromi nu le pasă, ci de leafa de activiști de profesie, chit că apără o industrie legată de multe forme de trafic, inclusiv de suflete.
S-au trezit moralizatorii neamului să strige rasism că s-a huduit maneaua la Coldplay. Este fix genul de reacție pisăloagă și fariseică ce alimentează ceea ce-și propune să combată. Manelele sunt muzică de larg consum. A aprecia sau nu ține de gusturi, nu de rasism. Pur și simplu oamenii ăia nu veniseră să asculte manele. Poate chiar își închipuiau că acolo e „safe space”. Sau pentur că sunt „albi” nu au voie? Evenimentul înscenat a fost un fiasco organizațional, dar e greu să ne limităm la evidențe, trebuie politizat și rasializat totul, pe modelul Big Licurici. Corectitudine politică adaptată local. Cât privește maneaua, aș fi curios câți dintre cei de la concert, în alte cadre sociale, ar fi huduit. Sau câți dintre ei ar aprecia muzica lăutărească. La urma urmei, maneaua vinde la publicul majoritar, indiferent de culoare. Culoarea o bagă activiștii clivajelor artificiale.
Autor: Buturuga Anghel