Buturuga Anghel: “Puțină logică, ceva bun simț?”

Și a câștigat revoluția bunului simț, a celor civilizați și educați. OK. Crezurile acestor Rică Aventuriano sunt că:

– România trebuie să „întărească” angajamentele sale europene, să nu cumva să depindă „unilateral” de SUA lui Trump

– să sprijine războiul din Ucraina, „că nu vrem ca Rusia să ajungă la granițele noastre”

Eu sunt de acord că România nu trebuie să depindă „unilateral” de SUA și de oricare altă mare putere. Nouă, istoric vorbind, ne sunt necesare sisteme de alianță mai complexe. Și sunt de acord că Rusia nu trebuie să ajungă să aibă graniță cu noi.

Dar cum ne ajută la atingerea acestor scopuri următoarele:

– dependența strictă, „unilaterală”, de actualul aranjament european (garnitură de lideri europeni + dominația actuală a binomului franco-german) și, mai ales, de Franța lui Macron

– starea actuală a conflictului din Ucraina, unde, pe fondul tezei că negocierile sunt strict o capcană, armatele rusești avansează tocmai… spre noi

Faptul că pretinzi că ai obiectivele corecte nu e de ajuns. Trebuie să și demonstrezi că știi că le atingi și, mai ales, să fii capabil să integrezi ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în modelele tale explicative sau proiective.

Eu nu am văzut pe niciunul din acești Aventuriano capabil să explice de ce, deși din 2022 încoace, ne spun că Rusia pierde războiul, totuși nu se întâmplă asta. Nu ne explică, de asemenea, de ce consideră că e umanitar să pună un vecin să-și decimeze populația ca să îndepărteze un prezumtiv risc (al unui atac rusesc asupra unei țări NATO).

Au România și clica ei câștigătoare un PLAN B? Că, dacă, totuși, nah, se întâmplă să nu piardă Rusia, dacă se întâmplă să se semneze ceva între Ucraina și Rusia? Apoi, are România o strategie proprie în gestionarea relației cu SUA? Suntem pregătiți dacă, cumva, se schimbă echilibrul de putere în UE? Sau poate se răzgândesc cu ceva Franța sau Germania?

Din ce s-a văzut și din ce se vede, nu. Ne aruncăm în remorca unor coaliții fragile, ne lăsăm interesele modelate de interesele altora, fără să avem inițiativă.