Cuvioasa Parascheva este percepută ca o întruchipare a smereniei. O viață sfântă ascunsă lumii până – mult – după moartea sa. Și acum stă cuminte în baldachin și dăruiește minuni după minuni celor ce vin să se închine și să cinstească sfintele sale moaște.
Dar Parascheva a fost cu adevărat o rebelă, o radicală. Încă de la 10 ani a aplicat Evanghelia fără compromisuri și dădea totul săracilor, în ciuda bătăilor aplicate de părinții săi avuți – altfel oameni evlavioși, dreptcredincioși.
În cele din urmă a plecat de acasă și a mers singură, practicând un ascetism extrem, la Constantinopol și în Țara Sfântă. Noi nici nu ne putem închipui, darămite practica, acel pelerinaj făcut de o tânără fecioară în vremuri în care orice ieșire din comunitate era însoțită de înfricoșătoare primejdii. Nu poți face asta decât dacă efectiv ești însoțit de Dumnezeu.
Cuvioasa Parascheva a fost cu adevărat smerită. Dar smerenia sfinților este de o radicalitate care nu trebuie confundată cu cumințenia blegoasă sau cu blajinătatea, cu orice altă trăsătură de tip psihologic.
Cuvioasa Parascheva este cu adevărat uriașă. Iar noi suntem incredibil de dăruiți să avem parte de sfintele sale moaște, laolaltă cu cele ale Cuviosului Dimitrie Basarabov și ale Sfintei Mucenițe Filofteia.
Autor: Buturuga Anghel