Universitatea București spune că învățământul superior se face în funcție de resurse bugetare, relevanță, eficiență, interesul studenților și piața muncii.
Așa gândire minoră este specifică unor prelucrători prin așchiere necalificați, nu unor minți educate la nivel superior.
Când justifici desființarea unor programe pe baza resurselor, tu abandonezi ideea ridicării societății în pofida resurselor limitate. Cu această gândire nu am fi avut învățământ superior de stat deloc. Pentru că e clar că pentru o țară semi periferica așa ceva e costisitor și va depăși mereu “resursele bugetare” daca gândești pe termen scurt, până unde sare așchia de la prelucrare
Același lucru și pentru eficiența, relevanța, interesul studenților sau piața muncii. Niciunul din aceste criterii nu au dat naștere învățământului superior, iar când au fost folosite, au fost integrate intr-o viziune pe termen lung, dezvoltaționistă și colectivă.
Pentru Universitatea din București a desființa materii și programe este în regulă, chiar dacă acestea ar dispărea, astfel, de pe harta intelectuala a societății. Pentru că în acest moment anume nu exista buget, nu vor corporațiile, nu sunt suficient de populare pe Tik Tok.
Practic, e o confirmare și consolidare a statutului de țară bananiera, care nici nu trebuie să aspire să fie altceva.
Autor: Buturuga Anghel