Campania democraților americani agită amenințarea unui Trump „dictator” care ar fi în stare să apeleze și la armată pentru a-și atinge scopurile politice. Horror-ul imaginat de democrați are, desigur, rolul de a mobiliza propriul electorat, ca să scape de „tiran”, precum și de a justifica mijloacele folosite dacă electoral Trump învinge. Căci, nu-i așa, e justificat să blochezi democrația ca să împiedici dictatorul și să salvezi… democrația de ea însăși.
Ce remarc eu, în schimb, este că mesajele democraților nu fac altceva decât să diminueze drastic SUA. Adică noi, ăștia, aliații și prietenii strategici, ce să credem, că dacă președintele SUA, oricare ar fi el, visează urât la noapte, are armata la dispoziție pentru orice trăznaie îi trece prin cap? Dacă vrea unul să devină dictator că se plictisește, armata SUA îl și slujește? Este America într-atât de bananieră încât să crezi cu adevărat că a doua zi după alegeri Pentagonul transformă țara în cine știe ce Trumpainia?
Pe de altă parte, această istericală și idee de a salva democrația anulând-o (tot felul de figuri democrate au făcut scenarii de alegeri, iar în unele din ele Biden nu recunoaște rezultatele dacă iese Trump), tot nu face acel minim efort: ce-are bre jumătate din America de-l votează pe „dictator”, huh? E dusă cu capul? E subjugată de fermele de troli ale lui Putin? De ce nu vă vrea jumătate de Americă, măi, minunaților, măi elitelor măi? De ce le așa scârbă de voi încât votează cu un clovn cu părul portocaliu, numai să nu vă mai vadă fețele?
Autor: Buturuga Anghel