Sunt vaccinat.
Aceasta este o alegere personală, care ține cont de aprecierea mea a riscurilor asumate în ambele cazuri: cu vaccinare sau fără.
Dacă nu suntem vaccinați riscăm să luăm virusul, iar dacă suntem vaccinați riscăm să avem efecte secundare.
Sunt un adult responsabil, așa că am făcut alegerea mea în deplină cunoştinţă de cauză.
Dar vaccinarea nu este un tatuaj, și înţeleg foarte bine că alți oameni nu vor asta.
Nu contează pentru mine, apropo, de când sunt protejat de vaccin.
De aceea sunt împotriva obligativității vaccinării, ceea ce înseamnă impunerea unei injecții persoanelor care nu doresc.
Această măsură nu poate fi justificată spunând că este pentru protejarea celor vaccinați, deoarece sunt deja.
Se precizează că vaccinarea obligatorie va reduce circulația virusului.
Poate, dar dacă restul sunt vaccinați înseamnă că-s protejați, nu e foarte grav.
Vaccinații vor fi protejați, iar nevaccinații își vor face imunitatea.
Având în vedere că mortalitatea de la virus este acum extrem de scăzută, ea nu poate justifica o obligație de vaccinare, care ar fi avut semn într-o stare de urgență sanitară reală.
Cine poate argumenta că acesta este cazul actual?
În plus, pot înţelege reticența unora față de vaccinurile concepute recent, ale căror efecte nu sunt bine cunoscute.
Cât despre green pass, este o măsură haotică al cărei singur interes este să ilustreze dezordinea unei puteri fără compas.
Bref, nu văd nicio contradicție în asumarea alegerii propriei vaccinări și opunerea la obligativitatea vaccinării.
Dimpotrivă.
Bruno Guigue – filosof şi analist politic francez
Traducere: Alexandru Petria