Din cauze naturale sau, mult mai probabil, aflată sub un strict control, pandemia se stinge. Semnele sunt evidente şi, nemaiîntâlnit la oricare altă epidemie cunoscută, ca la un semn, dispariţia bolii se comite simultan în zeci de ţări. La fel ca şi apariţia ei.
Pretutindeni, inclusiv în Uniunea Europeană, măsurile de relaxare iau locul nenumăratelor constrângeri ce s-au succedat timp de un an şi jumătate într-un ritm ce a îngrozit omenirea şi i-a schimbat percepţia asupra drepturilor sale fireşti. Este tot mai clar că, începând cu luna iulie, vor mai rămâne în vigoare numai câteva măsuri de constrângere. Nu prea multe. Suficiente, însă, pentru a nu înebuni cu toţii de bucuria prea multelor libertăţi. Pericol cu atât mai probabil cu cât suntem deja ultraeuforici fiindcă, din dragoste pofundă pentru noi, politicienii ne înapoiază, cu linguriţa, drepturile furate brutal din firescul vieţii noastre de toate zilele. Am întâlnit români fericiţi pentru că acum putem merge pe stradă fără declaraţii scrise. Sunt pline ecranele televizoarelor de persoane, care altfel par normale, dar care exultă fiindcă ni se permite să inspirarăm aerul dimineţii fără mască şi fără ameninţarea amendării, pentru că putem savura o bere la terasă fără frica unei razii poliţieneşti.
Iată că, în contradicţie evidentă cu tendinţele generale de revenire la o viaţă cât de cât apropiată de normalitate, Uniunea Europeană intenţionează ca de la 1 iulie (zi în care sunt anunţate cele mai multe relaxări la nivel european!) să instituie o nouă restricţie. Întâi iulie va fi ziua în care Certificatului Digital Covid va deveni un document obligatoriu pentru oricine vrea să circule în spaţiul european. Adică în acel spaţiu declarat liber circulaţiei cetăţenilor U.E. prin chiar actul care stă la baza existenţei Uniunii! Conceput ca nou paşaport necesar atât în interiorul cât şi în afara teritoriului U.E., lipsa acestuia va restricţiona drastic circulaţia liberă a persoanelor ce nu s-au supus de bună voie vaccinării. Dar nu numai atât. În interiorul fiecărui stat al Uniunii, el va permite sau nu accesul la restaurante ori la sălile de spectacol. Va condiţiona inclusiv participarea la evenimentele de familie cum ar fi căsătoriile, nunţile, botezul sau înmormântările.
Rezultatul? Oficialităţile U.E. sunt fericite de eveniment. Mai mult, Certificatul Covid, acest „Bilet de Voie” specific numai instituţiilor restrictive (ospicii, internate, lagăre, penitenciare etc) este prezentat lumii ca o mare realizare în favoarea libertăţii de a exista a cetăţeanului european. Şi spun „libertăţii de a exista” întrucât fără Certificat aproape toate drepturile tale tale de cetăţean al Europei dispar. Este ca şi cum nu ai exista. Care să fie motivul?
Motivul real pare a fi vaccinul însuşi. Nu întâmplător, de fiecare dată când s-a vorbit despre Certificatul Covid s-a amintit şi că mai există un număr oarecare de vaccinuri neutilizate precum şi o cifră cu multe zerouri plătită în avans pentru achiziţionarea altui număr, cu multe zerouri şi el, de doze ale vaccinului. La 25 mai, spre exemplu, după şedinţa Comisiei Europene care a aprobat planul de introducere a Certificatului Covid, în mod firesc şi democratic şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a organizat o conferinţă de presă. Acolo, după ce şi-a exprimat satisfacţia privitoare la aprobarea Certificatului Digital, a ţinut să sublinieze că procentul europenilor vaccinaţi este încă nesatisfăcător, că pentru a îmbunătăţi situaţia vor fi livrate până la sfârşitul săptămânii mai mult de 300 milioane de doze ale vaccinului şi că se are în vedere ca numărul dozelor achiziţionate să crească luma viitoare până la 400 milioane. Adică aproximativ încă o doză pentru fiecare european bătrân, tânăr sau copil, femeie ori bărbat(să reţinem că întreaga populaţie a UE este de aproximativ 450 milioane!) „Dacă vom continua în acest fel, suntem încrezători că vom reuşi să redeschidem societăţile noastre în condiţii de siguranţă” a declarat ea, adăugând că U.E. este pe cale să-şi atingă obiectivul de a inocula vaccinul la 70% din adulţii europeni până la sfârşitul lunii iulie.
Şi, desigur, efortul bordului U.E. de a-şi vaccina cetăţenii se răsfrânge asupra guvernelor tuturor statelor din Uniune. În România, ţară bine cunoscută pentru înclinare ancestrală spre slugărnicie a conducătorilor săi, nebunia vaccinării cunoaşte deja aspecte groteşti. Prim-ministrul, miniştrii din guvern, principalii factori politici se întrec cu toţii în a-şi expun sentimentele faţă de vaccin. „Vrei să bei o cafea liniştit? Vaccinează-te!”, ne sfătuieşte premierul. Îndemnaţi de şef, prin clipuri publicitare care se succed neîncetat pe ecranele televizoarelor, miniştrii transformaţi în agenţi sanitari poeţi şi în epidemiologi cu aptitudini teatrale ce ar umple de invidie starurile emblematice ale Hollywood-ului ne asigură că vaccinul este minunat. E al doilea după Dumnezeu. Precum un mare zeu îndurător cu supuşii săi, el este cel care ne va permite să fim vizitaţi de nepoţi, să ne căsătorim copiii, să mergem la spectacole, să păşim pe stadioane, să ieşim la o bericică, să ne coafăm la cei mai faimoşi hairstilişti (frizerii şi coafezele dispărând din vocabularul cotidian), să ne cizelăm muşchii într-o sală de antrenamente, să ne plimbăm seara iubita prin parc ţinând-o pe după talie sau să ne sărutăm fără teamă nevasta.
Apreciat ca un nou instrument prin care se forţează vaccinarea celor care mai au încă îndoieli în privinţa utilităţii demersului, Certificatul Covid înlocuieşte paşaportul devenit inoperabil de ani buni în spaţiul european şi instituie încă o discriminare serioasă a cetăţenilor trăitori pe teritoriul U.E.
Deşi sunt mulţi cei care cred că în marea sa bunătate Uniunea Europeană se gândeşte la sănătatea noastră, a tuturor, că forul european este solidar cu durerile care ne devastează fizic şi spiritual, politica U.E. nu are nicio legătură cu vreo îngrijorare faţă de sănătatea oamenilor. Este o realitate pe care o simţim şi noi. Este situaţia pe care ne-o descrie şi fostul ministru al economiei şi fost parlamentarul Varujan Vosganian în articolul „Foamete versus vaccinuri: Chipul pervers al solidarităţii” referindu-se la activitatea F.M.I.-ului: „Să recapitulăm. F.M.I. cere colectarea a zeci de miliarde de dolari pentru cumpărarea de vaccinuri pentru Africa Sub-Sahariană, împotriva unei molime care a dus la 1,6 milioane de contaminări și 27 mii de victime. În schimb nu suflă o vorbă despre cele 225 milioane de ființe subnutrite și despre cele 3 milioane de victime ale foamei. Acest subcontinent are nevoie, în primul rând de hrană, și i se oferă… vaccinuri. În condițiile în care foametea face de o sută de ori mai multe victime decât virusul corona”.
Şi nouă, europenilor, ne este foame. Şi aici foametea face mai multe victime decât virusul SARS Cov-2. Şi la noi, în România, circa 225.000 de copii se culcă seara flămânzi. Ce li se oferă lor? După blocarea nivelului alocaţiilor de hrană, prin bunăvoinţa sa, guvernul, începând cu aniversarea Zilei Copilului, le dă vaccinuri!
Ca să nu rămână cu milioane de vaccinuri blocate prin depozite, pentru că nu-şi mai poate cere înapoi mormanele de bani plătite în avans pentru dozele de vaccin planificat a fi distribuite statelor componente, întrucât are probabil obligaţii faţă de colosul BigPharma, ca o bomboană pe coliva aproape înmormântatului Covid-19 căruia a început să i se câte prohodul, Uniunea Europeană ne blagosloveşte acum şi cu un inutil „Bilet de Voie”. Să ne bucurăm!
Autor: Teo Palade
Sursa: art-emis.ro