Mai țineți minte cum era la începutul isteriei? Povești cu oameni care picau morți pe străzi, săli de sport pline cu cadavre, camioane militare care nu mai pridideau să care morții de covid. Mai erau și scenele chipurile din ATI, cu oameni care își dădeau duhul în aparate, iar unii, pe ultima sută de metri, mai dădeau și câte o predică pentru cei care nu cred în isterie.
Apoi când mizeriile alea nu au mai fost credibile (dar își făcuseră treaba), au început rapoartele cu oameni morți de coronavirus având la comorbidități canceruri terminale, atacuri de cord, leucemii în ultim stadiu…
Apoi oamenii după ce s-au speriat inițial, au început să gândească: cum e cancerul la comorbidități? Dar de ce nu se fac autopsii? Dar de ce se grăbesc să distrugă cadavrele ca niște criminali care vor să ascundă probele?
Apoi a venit valul al treilea cu numărul de ”bolnavi”. Dacă nu ascultăm de dictatura sanitară, uite, sunt noi cazuri în fiecare zi. Nu vă lăsați păcăliți de asimptomatici. Poartă virsul tusei și, dacă ai vreo boală terminală, te-a omorât covidul.
Însă oamenii încep să se întrebe și să ceară lămuriri. Cine sunt ”bolnavii”? Cum s-au îmbolnăvit? Oare nu cumva spitalele sunt focare și nu bisericile sau terasele? De ce internăm asimptomatici? Care e corelația între testare și numărul de cazuri? Cum de ”explodează” (vorba vine, 350 de cazuri pe zi, la nivelul României- majoritatea zdrobitoare asimptomatici sau cu simptome ușoare, nu e nicio explozie) cazurile când are nevoie comunicarea dictaturii sanitare să justifice prelungirea regimului său?
Am senzația că vine valul al patrulea: presimptomaticii.
Însă niciunul din aceste valuri nu ar fi fost posibil fără complicitatea criminală, ticăloasă și idioată a mass-mediei…
Autor: Bogdan Duca