Uniunea Europeană va reuși într-un timp de câțiva ani să convingă Grupul de la Vișegrad să își construiască propria Uniune și să divorțeze de Bruxelles.
Personal, nu pot decât să mă bucur pentru aceste națiuni europene care se vor elibera de delirul ideologic bruxellez. Însă sunt și îngrijorat pentru mine și pentru România.
Este evident că nu există voința politică în țara noastră de a ne prezerva bruma de suveranitate față de Bruxelles. Din contra…
Politicieni români folosesc un ton inacceptabil din punct de vedere democratic atunci când vine vorba de vocile eurosceptice și pro-suveranitate de la noi.
O isterie indusă mediatic, dar având în spate și instituțiile statului, lasă impresia că ideologia ce se numește fără a i se da un conținut: ”valori euro-atlantice”, ar fi o dogmă de nedepășit și orice opoziție față de ea e condamnabilă din oficiu, e atentat la securitatea națională, etc..
Se fabrică ”spioni”, se inventează probleme de securitate, se isterizează mediatic lumea cu liste diverse și fictive de agenți de influență, trădători și agenturi străine.
În același timp, se descurajează implicarea forțelor moderate în demersurile conservatoare și pro-suverane, tocmai pentru a lăsa impresia extremismului inerent al celor care pun în discuție „valorile euro-atlantice”.
Paradoxal e în interesul direct al ”euro-atlanticilor” ca inițiative precum Coaliția pentru Familie să alunece spre ispite naționalist-legionaroide, aceasta fiind cea mai bună strategie de invalidare a ei.
Cum se face? Prin încurajarea tăcerii BOR și a cultelor religioase (ce devin tot mai timide, deși acum ar fi momentul în care implicarea lor, fermă și moderată în același timp, e mai mult decât necesară) și prin subminarea unității susținerii politice.
Pe fondul unei tăceri inacceptabile a moderaților, singurele voci care se aud sunt ale radicalilor. Iar subiectele care ar trebui să fie de actualitate: suveranitatea, protejarea identității, găsirea unui echilibru firesc între lege și voința reală a societății, evitarea transformării justiției în instrument dictatorial, relansarea unei economii românești, etc. , dispar în neant. Toate aceste teme sunt legate mai mult sau mai puțin direct de tema familiei- reacția civică de a respinge ”căsătoriile” homosexuale, o modă impusă evident în numele ”valorilor euro-atlantice”, fiind de fapt primul act civic de redobândire a suveranității din…decembrie 1989.
Amânarea referendumului- care tot se va face, pentru că nu e cale de întors- are tocmai acest scop: al erodării constante a credibilității CpF prin descurajarea moderaților și crearea unui spațiu de afirmare al radicalilor.
Soluția? BOR și celelalte culte să capete curaj. Și odată cu ele, și politicienii de la stânga și de la dreapta care pot înțelege că România e întrun moment istoric aparte: Și că blocajul în ideologia euro-atlantică ne va transforma într-un soi de enclavă pitorească din sud- estul Europei, nu într-o țară europeană.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog