Mă deranjează ipocrizia politicienilor și societății civile cu privire la așa numita „diaspora”. Titlul de ”diaspora” este unul pretențios și nejustificat pentru o migrație economică ce nu are altă explicație decât un salariu mai bun.
Diaspora a fost un fenomen evreiesc, cu o cauză politică: distrugerea Iudeii și Ierusalimului de Nabucodonosor și consecința istorică a acesteia: împrăștierea evreilor în lume.
Oricât ne-ar plăcea să ne văicărim, România nu a fost distrusă de nimeni și nimic altceva decât un salariu mai bun a determinat milioane de români să își părăsească țara și familiile.
Cred cu toată tăria că este dreptul românilor să își caute fericirea unde doresc.
Sunt primul care încurajează întoarcerea definitivă a migranților români în în țară.
Sunt împotriva discursului agresiv contra refugiaților ce sosesc în Europa din țări cu situații dificile, tocmai pentru că mi se pare o ipocrizie ca tocmai românii, care au năpădit nu doar cu medicii și muncitorii lor, ci și cu cerșetorii, hoții de buzunare și prostituatele lor Europa, să se umple de ifose cruciate.
Românul și-a părăsit țara pentru că a mirosit o mie de euro, nu pentru că am fost bombardați sau victimele vreunui război civil.
De asemenea, și subliniez acest lucru, cred că este imoral ca eu sau oricine, după ce am părăsit o casă, să ne apucăm să dăm indicații despre cum se zugrăvește acea casă, cum se pune mobila, etc..
Contribuția economică a migranților români la România este departe de a fi impresionantă.
Sunt 3 milioane de migranți români: aceasta înseamnă că vorbim de 15 procente din populația României (și poate 25 din cea activă) .
Aceștia trimit în țară, după cele mai umflate socoteli chiar și 5 miliarde de euro pe an. Sună impresionant, dar această sumă reprezintă doar vreo 3 procente din PIB.
Deci 15 la sută din populația României contribuie cu 3 la sută la PIB-ul țării în cel mai optimist caz. Nu trebuie să fii specialist în economie ca să știi că din punct de vedere economic migranții români sunt un dezastru, nu un atu.
Asta ca să nu mai vorbim că miliardele astea nu sunt investiții, sau, dacă sunt, sunt investiții în gol: cum ar fi satele fantomă cu vile, mașini de lux parcate lângă șanțul comunal.
Acești bani nu ajung în buget decât dacă și cât sunt taxați și impozitați.
Însă bugetul României întreține o grămadă de proiecte pentru comunitățile de migranți români din lume. Noi dăm bani, milioane și milioane de euro pe an, de exemplu, ca să le construim migranților…..biserici. Hrănim niște parlamentari pentru „diaspora„, facem proiecte pentru „diaspora„, ca după aia tot nouă să ni se spună că nu am putea trăi fără ajutorul migranților români.
Nici patriotismul nu prea e o virtute care se practică la distanță. Cred că e banal ce spun: forma elementară de patriotism este să stai și să încerci să îți trăiești viața în țara ta.
De asta aș vrea să nu mai fim ipocriți, să terminăm cu invocarea „diasporei„ (nu sunt „diasporeni„ ci migranți), să atragem atenția românilor că dacă vor să voteze pentru
România trebuie să voteze în România, să terminăm cu gluma cu parlamentari aleși (uneori cu câteva zeci de voturi!!!) în ”Diaspora„.
Și să începem să ne gândim serios la altceva: la migranții care ne sunt cu adevărat utili.
Migranții cu adevărat ai noști sunt chinezii din Colentina, sunt arabii, turcii, vietnamezii, africanii, în curând și nepalezii, am înțeles, care părăsindu-și din rațiuni economice dar și politice țările lor, găsesc o nouă patrie în România. Așa cum români au găsit noi patrii în Italia, Spania, UK, Germania….
E trist că nu avem un deputat de origine chineză în Parlamentul României. E o bucurie că avem pe doctorul Raed Arafat ca poate cel mai mare român în viață. E trist că nu privim cu tot interesul (și stat, și societate) pentru acești noi români, care înlocuiesc pe cei care ne-au părăsit.
Avem nevoie de o lege mai permisivă a cetățeniei. Avem nevoie de politici de integrare a acestor noi români. Și putem face asta cu mai puțini bani decât cei pe care statul îi cheltuiește pentru o falsă „diaspora„….
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca