Ce e aia?
Sexul a devenit atât de banal, societatea a devenit atât de mult pornografiată și tot ce se cheamă erotism a devenit atât de mainstream, încât lumea începe să își caute alte plăceri.
Revoluția sexuală și-a făcut treaba și intră în istorie.
De pe urma ei a dispărut de facto familia „tradițională”, a fost aruncată în aer morala puritană, a fost…..desexualizată lumea.
Ce înseamnă asta?
Că deja sexul s-a banalizat.
Erotismul a devenit un instrument plicticos de promovare a tuturor prostiilor. Poate că în anii 60- 90 oamenii băleau după o gagică sexy care promova o mașină, un detergent sau spirtul medicinal, dar acum nu mai bălește nimeni.
Excitarea provocată de conturul unui sân sau fund sugerată de cine știe ce foto din modernitate a devenit cel mult glumă de bătrâni.
Sexul, datorită măsurilor contraceptive, a devenit ceva banal, ușor accesibil și, implicit, tot mai puțin ofertant.
Revoluția sexuală nu a pornificat sexualitatea ci a transformat-o pentru noile generații într-o nevoie banală, un amestec de mers la sală și mers la mcdonalds.
A devenit mainstream să fii porno și asta duce, implicit, la desexualizarea pornografiei.
Cel mai bun exemplu? Uitați-vă cum pozează unele doamne și domnișoare, dar și domni, pe rețelele de socializare? Buze țuguiate și umflate, sâni supradimensionați, funduri perfecte, poziții porno, musculatură fatală și….mesaje de o crasă banalitate, politice, chiar și religioase.
De câte ori nu ați văzut doamne țâțoase și machiate de parcă urmau să dea ”pe spate” trotuarul, promovând citate din Arsenie Boca, Osho și pseudo-Buddha?
Noile generații, plictisite de sex, vor alte provocări. Unii aleg buimăceala gender – se cred băieți, fete, animăluțe, etc., pentru că de fapt au nevoie de ketchup, muștar, maioneză, sos chilli, pe deja banala chiftea care este actul sexual.
Alții chiar au renunțat la sex. E foarte cool și chiar erotic în anumite medii să fii cast. Nu din rațiuni religioase sau spirituale, ci doar pentru că ești altfel decât cei pentru care consumul sexual a devenit la fel de mainstream și banal ca și consumul de crispy sau cola.
Alții descoperă spiritualitatea din același refuz al mainstreamului pornografic. E plin Youtube-ul de domnișoare care descoperă islamul și frumusețea burkăi, hidjabului sau măcar a unui simplu voal.
Singura chestie care a rămas constantă este durerea de cap pe care o oferă relațiile. Relații care devin și ele tot mai independente de sexualitate.
E deja loc comun ca relațiile să nu mai fie exclusive din punct de vedere sexual.
Familia s-a redefinit în cele mai complicate moduri.
Iar familia „tradițională” a murit.
Când a murit familia ”tradițională”? Nu cu așa numitele mariaje gay, ci când în modernitate s-a introdus găselnița cu ”căsătoria întemeiată pe iubire”.
Iubirea ține câțiva ani. Iar majoritatea căsniciilor care au supraviețuit terminării iubirii sunt cele în care fie a rămas o prietenie durabilă, fie ambii parteneri au închis, înțelegători, ochii la escapadele partenerului/partenerei.
Altfel, majoritatea au sfârșit în divorț.
La fel, contracepția a rezolvat problema copiilor- fără copii, de ce ai mai întreține o familie la infinit? Așa că divorțurile și alte opțiuni au devenit la ordinea zilei.
Lumea e pe cărările sale care sunt radical diferite cu ce era obișnuită umanitatea chiar și acum 30 de ani.
Unde este Creștinismul în povestea asta? Care este răspunsul evanghelic și care e oferta salvatoare pentru acești oameni, dintr-o altă lume decât cea de acum nici 30 de ani?
Ce e neperisabil și ce e deja depășit din morala creștină, care, ca orice morală, trebuie să se adapteze vremurilor sale?
Autor: Bogdan Alexandru Duca