Când spuneam acum câteva săptămâni că, într-un interval de 1-3 ani, România va fi într-o formă sau alta îndepărtată din tabăra euro-atlantică, nu am fost crezut.
Cheia tezei mele se bazează pe faptul că România este o insulă geopolitică tot mai izolată în regiune și că acest război, care este al treilea război mondial, va duce la schimbări radicale în zona noastră.
La câteva săptămâni după ce am scris acele rânduri, au început să se miște plăcile tectonice.
Mai întâi în Ucraina înfrângerea regimului Zelenski este iminentă. Rusia și-a continuat înaintarea, Ucraina a fost nevoită să recunoască pierderi grele iar ajutoarele oferite de NATO nu au reușit să facă diferența. Mai mult, inclusiv presa occidentală începe să vorbească de tensiunile în crescendo din interiorul societății ucrainene, deja distruse și epuizate de război.
Apoi Rusia a redus fluxul de gaze naturale spre UE. Pentru mentenanța gazoductelor. A redus și fluxul de petrol, din pricina riscului războiului.
Nimic serios și major, dar deși e vară, UE a început să tremure. Pentru că au descoperit că rușii sunt atât de siguri economic încât pot să impună și ei sancțiuni prin reducerea sau închiderea gazelor.
Riscul pentru Europa este unul uriaș. Practic un taifun va lovi economiile europene, într-o criză fără precedent, care va pune practic la pământ industria europeană, iar consecințele sociale vor fi dezastruoase.
Deja bate vântul schimbării. Macron a pierdut majoritatea parlamentară iar ”rusofila” Le Pen își vede partidul cu un număr istoric de mandate în parlamentul francez.
În Italia, coaliția de guvernare se zguduie iar rusofobul Draghi se apropie de sfârșitul carierei sale politice.
În Bulgaria, guvernul pro-NATO a căzut și o criză politică se va prelungi până la organizarea de alegeri anticipate. Favoritul principal în alegeri, Boris Borisov și partidul său, conservatori și mai degrabă filoruși. Partidele filo-ruse pe față s-au îngrășat, toate, procentual.
Prăbușiri în sondaje se văd și pentru partidele pro-occidentale din Cehia și Slovacia. Și nici Polonia nu se simte mai bine, cu polonezi tot mai obosiți de criza economică și de presiunea refugiaților ucraineni.
Ceea ce era deja previzibil din ianuarie, începe să se vadă acum: Europa nu își poate permite să se lupte cu Rusia. Și chiar Macron a trebuit să recunoască cu subiect și predicat lucrul acesta, când a vizitat baza NATO de la Kogălniceanu.
Dar nu ne oprim aici. UE a înscenat, triumfal, un circ: acordarea statutului de ”țară candidat” Ucrainei (și Republicii Moldova). Credea că astfel va oferi un impuls ucrainenilor să moară până la unul pentru…valorile euro-atlantice.
Ce a reușit? A reușit iritarea statelor candidate de prea multă vreme. Balcanii nu s-au sfiit să își exprime direct și frust nemulțumirea față de Bruxelles.
Serbia a fost și mai fermă, și mai dură în declarații ca până acum, fiind toate semnalele că ”parcursul european” al țării, s-a încheiat.
Ungaria a transmis un semnal teribil: prin toate vocile oficiale, mesajul a fost: UE trebuie să oprească războiul economic cu Rusia pentru că nu are cum să îl câștige.
Turcia pare să fi renunțat la orice pretenție de aderare și a anunțat UE și SUA că dacă nu astâmpără pe greci, ce militarizează insule ce ar trebui să fie demilitarizate conform tratatelor internaționale, va merge mai departe.
Deocamdată a făcut un pas interesant și important. Nu oficial, dar sesizabil pe frontul din Ucraina. Dronele turcești Barayktar au fost ”armele surpriză” ale acestui conflict. Dotate cu inteligență artificială, cu coduri greu de spart, ele au provocat mari dureri de cap rușilor.
Până de curând, când rușii au reușit să le dea de cap. Cu ajutorul turcilor? Probabil nu o să aflăm prea curând.
În România euro-atlantică, inflația a continuat să își facă de cap. Singurul ministru mai ok din guvern, care administra cu atât mai esențiala agricultură, a fost zburat de acolo pe motiv de ….corupție.
Șeful ANAF, nedorind să atingă interesele euro-atlantice ale unor corporații și bănci a spus că a găsit problema: nu mai puțin de 500 de mii de români ”evazioniști”. Că au poze prea ”luxoase” pe rețelele de socializare.
Dincolo de glumă, vânătoarea propriilor cetățeni ca să protejezi interesele euro-atlantice nu este doar semn de servilism ci semn de disperare.
De asemenea, Ceaușescu a fost răzbunat. El oferise o sută de lei. Guvernul Ciucă a oferit….50 de bani.
Toate cele mai sus s-au întâmplat în nici o lună de zile.
Uitați-vă pe hartă, dacă nu mă credeți că suntem izolați în regiune și căutați un prieten. Ar fi Republica Moldova, dar care depinde tot mai mult economic de România. Și care, dacă lucrurile vor evolua cum e previzibil să evolueze, va avea nevoie ca de aer de curentul electric și gazele naturale și așa puține și scumpe, din țara noastră.
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Sursa: bogdanduca.org