Singura condiție pentru a funcționa- cel puțin în cazul meu- este pesimismul.
Nu îmi fac nicio iluzie, nici de ordin politic, nici de ordin social, pentru simplul motiv că fiecare zi, fiecare eveniment politic, social, fiecare produs cultural al societății noastre, a întregului Occident colectiv, indică epuizarea intelectuală, morală, senilitate și scleroză.
Și asta e valabil în ambele tabere. Nu există o tabără progresistă rea și o tabără conservatoare bună. Ambele tabere fac parte din aceeași societate degenerată și epuizată. Epuizată inclusiv biologic….
”Doar un zeu ne mai poate salva”, spunea Heidegger acum 60 de ani, după ce remarcase deja declinul societății vestice. În 60 de ani, boala s-a agravat, s-a metastaziat și….nu a fost nicio salvare.
Dumnezeu nu are niciun interes să ne salveze, pentru că e Dumnezeu, nu zeul protector al civilizației noastre epuizate, cum le place unora dintre noi să creadă.
De asta eu am luat tot mai multă distanță față de tot ce se întâmplă. Spun ce simt nevoia să spun, ca să nu fiu judecat și eu la sfârșitul istoriei că am tăcut, dar nu am motive să fiu militant, nici speranțe, nici iluzii.
Înfrângerea Occidentului colectiv în al treilea război mondial va duce la declanșarea unor procese finale pentru acesta.
Dar nu îmi fac iluzii. Chiar mă tem mai tare că, în numele salvării de cancerul progresist, ciuma neofascistă – mascată conservator și pseudocreștin, ne va strânge de gât.
Corectitudinea politică nu e doar progresistă și imbecilitatea woke poate fi oricând înlocuită de vreo imbecilitate puritană.
Autor: Bogdan Alexandru Duca