Cultura noastră este inventată după 1848 și este o cultură mimetică față de Occident.
De 180 de ani trăim un război civil cultural continuu intre felul de a fi levantin și identitatea indusă prin școală, media și credință, care e vestică.
Reacția levantinilor din noi e tot mai slabă și tot puțin consistentă intelectual.
De aceea și conservatorismul, naționalismul și suveranismul românesc nu sunt balcanice și levantine, ci foarte vestice.
Până și teoriile conspirației le traducem de la americani.
Situația este mai complicată acum, când suntem în al treilea război mondial, război care va reașeza harta lumii pentru câteva decenii.
În acest război, ghiveciul românesc se manifestă haotic.
Oficial România este în tabăra pro-occidentală, a NATO, a SUA, dar, slavă Domnului, autoritățile nu ne aruncă cu capul înainte în conflict și manifestă o prudență înțeleaptă, întreruptă de hei-rupisme propagandistice. Dacă vreți să vedeți că se poate mai rău, uitați-vă la Chișinău și la dictatura caricaturală a Maiei Sandu….
În tabăra filo-rusă, ghiveciul este foarte variat.
Nu e un secret pentru nimeni că regimul de la Kiev -cu toată identitatea etnică a lui Zelenski ca evreu (în fapt identitățile în fosta URSS sunt….mai degrabă sovietice)- este un regim care nu își ascunde admirația față de trecutul nazist și cultul față de eroi SS ucraineni.
Rusia vorbește explicit de denazificarea Ucrainei.
În România, o parte destul de vocală din cei care susțin Rusia în contra Ucrainei sunt….admiratori ai lui Ion Antonescu, ai legionarilor, sunt antisemiți, adică ….sunt filo-fasciști (sau chiar fasciști) români.
Tot în ghiveci sunt filo-comuniștii, care cred că se găsesc încă în anii 90 și speră la un soi de restaurare a CAER și a tratatului de la Varșovia.
Ei ignoră faptul că Rusia este o democrație liberală, un stat capitalist și că dincolo de memoria istorică pozitivă (eroismul Armatei Roșii în apărarea în fața invaziei naziste, în al doilea război mondial) nu există nicio voință reală a rușilor de a se întoarce la Brejnev.
Putin invocă mai degrabă memoria imperială a Rusiei decât pe cea sovietică.
Mai sunt apoi buimacii ortodoxiști, care visează cruciade, care cred că după acest război se va instaura un soi de teocrație. Unii fantazează despre cum vor ”elibera” Istanbulul și va fi uns un împărat bizantin acolo. Nicio glumă- chiar sunt invocați sfinți și profeți în acest delir geopolitic.
Ei nu înțeleg că de fapt noua ordine mondială care va ieși din acest război va fi tot una globalistă, ținând cont însă de particularitățile societăților din statele naționale.
Promisiunea lui Putin, a lui Xi și a altor lideri ai noii lumi nu este decât aceea a unei ideale neutralități ideologice.
Spre deosebire de ce făceau americanii, nu vor mai fi bombardate și invadate țări doar pentru că nu îmbrățișează aceleași valori culturale și religioase.
Mai mult chiar, noua lume ar trebui să fie pestriță și variată în viziunile sale.
Cel mai strident exemplu este acela că premierul Serbiei, o țară clar poziționată în acest război este ….o lesbiană ”măritată” și cu copii. Asta nu o face însă nici pe ea o admiratoare a Occidentului, nici pe sârbi, „prăbușiți” în brațele ideologiei progresiste.
La fel, Israelul sionist și religios, relansează relațiile cu Turcia neo-otomană, deschide canale de comunicare spre lumea arabă, fără să își piardă identitatea.
România unde va fi în această ordine mondială?
Dacă privim atenți lucrurile, vedem că e departe de a spune că România va fi într-un fel sau altul.
În ciuda iluziilor din bulele conservatoare, România este mult mai progresistă decât pare.
La fel, în ciuda iluziilor din bulele progresiste, România este mai conservatoare decât pare.
Deci, zic eu, singura alternativă care să nu ne sfâșie, trebuie să rămână democrația liberală.
Dacă noi nu vom vindeca rănile noastre interne, vom muri nu pentru că ne omoară alții, ci pentru că nu ne-am dat nouă înșine o șansă.
Însă pentru asta trebuie dragoste (creștină) și educație. Ne lipsesc amândouă.
Suntem plini de ură (creștină), încrâncenare (pe care o credem sfântă- vedeți că nici eu nu mă exclud, deși lucrez la patimile mele) și prostie căcălău.
Și nu mă refer la prostia prostimii, ci la prostia celor care se pretind/doresc/cocoață să fie elitele politice, morale, religioase ale societății.
O Biserică care promovează explicit superstiții, credințe magico-religioase, refuzul rațiunii, o mistică a ignoranței, nu poate să își ducă credincioșii la mântuire.
Partide care promovează explicit în funcții politice de responsabilitate analfabeți funcțional, idioți patentați, golani de cartier sau pur și simplu infractori de drept comun, nu pot să asigure o guvernare responsabilă și coerentă.
Universități care s-au transformat în fabrici de diplome în care orice imbecil ambițios, plătitor de taxe de școlarizare, poate deveni licențiat, master, doctor, nu mai au cum să fabrice elite.
Or toate acestea se întâmplă în România. Și singurul argument care se încurajează este discursul urii: „să ne urâm unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim…..”
Iar când urăști, nu mai lași loc de dialog, de cunoaștere, de alteritate. Nu…..
Autor: Bogdan Alexandru Duca