Intelectualii au, în general, opțiuni politice proaste.
Acesta este deja un fapt confirmat în istorie.
Toate ideologiile totalitare nu doar că au avut largi susțineri în mediile intelectuale, dar sunt și produse intelectuale, create de intelectuali.
Chiar și situația de cacao în care se găsește acum România se datorează și agitației politice și votului imbecil al unei majorități a oamenilor cu pretenții intelectuale.
Țin minte că participam la conferințe organizate pe la diverse facultăți umaniste din țară, înainte de 2019, și tot dădeam de majorități #rezist, ferm convinse fără argumente că Dragnea e rău și că USR (iar cei mai moderaţi erau cu PNL) e soluția. Şi toţi, oameni cu doctorate, grade universitare, bibliografii.
Că acum unii tac (sper!) rușinați, sau se repliază pentru cine știe ce altă opțiune politică ineptă în viitor, nu mă ajută să uit….
Explicațiile sunt multe. Unele fluctuează, cum este și cazul, de la caz la caz.
În general țin de frustrările personale.
Face omul studii profunde, scrie, traduce, conferențiază, descoperă nuanțe, dar nu are nicio recunoaștere. Sau o are, în micul său ghetto academic.
Însă ambițiile sunt mari. Şi ispita că dacă ştii tu cum e cu filologia clasică sau ontologia, dacă ştii să joci Hamlet sau să rezolvi nu ştiu ce ecuaţie matematică, nu ai cum să nu rezolvi şi problemele ţării.
Şi atunci, când un bişniţar de port ajuns preşedinte, cum era Băsescu, te bagă în seamă, fie şi golăneşte, normal că simţi că a venit în sfârşit “recunoaşterea”….
Dar, repet, acesta nu e deloc un fenomen inedit la scara istoriei.
Nu putem vorbi despre prostia intelectualilor care au participat la mişcarea #rezist din România ca despre o criză de moment.
Pur şi simplu istoria ne arată că moderaţia şi atitudinea politică echilibrată sunt rarităţi printre intelectuali.
Baiul e că aceste prostii legitimează peste timp.
Pur şi simplu, fără să fi citit, desigur, un text serios din operele unor intelectuali interbelici, sunt încă oameni care sunt ferm convinşi că legionarii sunt ok pentru că erau susţinuţi de Eliade, de Cioran, de Noica, de Nae Ionescu.
Noica, de exemplu, scrie nişte inepţii înfricoşătoare despre legionarism. Are un articol despre idealul femeii legionare…. Cioran era extaziat de Hitler şi de cum acesta disciplinase Berlinul.
Octavian Goga, care nu a fost legionar ci adversarul lor, dar tot fascist, era considerat de cercurile din jurul lui Hitler ca viitorul fuhrer al României. Citiţi jurnalul lui Alfred Rosenberg unde acesta scrie nu o singură dată despre relaţia sa cu Goga şi despre cum naziştii germani îl stipendiau pe poetul politician.
Iar când Goga ajunge premier, nu apucă să viziteze prea mult palatul Consiliului de Miniştri că şi emite un pachet de măsuri antisemite, inspirate după legile de la Nurenberg.
Paulescu, marele medic şi, foarte probabil!, inventatorul insulinei, are o carte odios de agresivă şi imbecilă despre conspiraţii evreieşti.
Petre Ţuţea era un causeur. Măcar are o scuză. El fusese bolşevic. Se spune că a mers cu un număr din Pravda în faţa Palatului regal din Bucureşti, l-a pus pe jos, a îngenuncheat în faţa lui şi l-a sărutat ca pe o icoană.
Câţiva ani mai târziu devenise şef de cuib legionar iar în anii 60 era extaziat de Ceauşescu. Ca în 1990 să spună în acelaşi interviu că îi plac legionarii, că îi plac ţărăniştii, că îi plac liberalii.
Autor: Bogdan Alexandru Duca