Am mai scris asta, dar fără folos….
Esența creștinismului este schimbarea. Un creștin este creștin doar în măsura în care el crede cu adevărat că oamenii sunt schimbători.
Și ei se pot schimba, ideal în bine, cum s-a întâmplat cu Pavel, care din persecutor al creștinilor a devenit cel mai mare dintre apostoli- să mă ierte Petru. Dar se pot schimba și în rău, cum s-a întâmplat cu Iuda, apostolul cel mai de încredere (la el era punga cu banii) care a devenit trădător.
Oamenii se schimbă. Când sunt buni, când sunt răi, când sunt iar buni. Și de aceea, abia de aceea, nu e bine să ne judecăm aproapele cu judecăți definitive. Pentru că nu știm niciodată ce se va întâmpla cu el, ce se va întâmpla cu noi….
Cu toate acestea este o obsesie necreștină, esențialmente păgână, teoretizată și de filosofii antici- dar nu ne dăm mari pe aici, conform căreia idealul ar fi ca lucrurile să fie neschimbate, împietrite.
Și e firesc să se gândească așa. Pentru că așa nu îți mai obosești creierul: ai decret pe x rău? Gata, nu mai trebuie să te gândești că e și ceva bun în el, ba poate că va deveni bun pentru tine.
Această mentalitate necreștină era cea mai vizibilă în perioadele negre ale ideologiilor. Dosarul cu ce făcuseră părinții tăi, cu originea lor etnică, cu ce ai spus tu cândva, era mai greu decât toate realizările tale, cu toate gândurile și crezurile tale de mai târziu.
Dar tuturor ne place să judecăm oamenii pentru trecutul lor. Și Hristos la fel era judecat. E într-o Evanghelie (nu mă întrebați care, că scriu asta în timp ce aștept la telefon un angajat ENEL), că El a fost repede înmulțit cu 0: ”Nu știm noi cine îi sunt frații? Și cine îi sunt părinții?”
Schimbările în rău le-am văzut de multe ori.
Dar hai să ne oprim la schimbările în bine.
Pavel, care fusese fariseu activist și mare persecutor al evreilor, rabin cunoscător al Scripturii și dialecticii care va întemeia ulterior Talmudul, a folosit toate aceste cunoștințe pe care le dobândise când era contra lui Hristos, ca să le pună în slujba lui Hristos.
Și vezi la Pavel cum te face din cuvinte în multe din scrisorile sale, cum știe să se scoată rabinic din situații dificile, etc..
Deci nu e vorba doar de convertire de la rău la bine, ci și de punerea instrumentelor cândva folosite greșit, în slujba binelui. Căci nu doar te convertești tu, dar întorci și răul spre bine….
Desigur, această postare are legătură și cu Dragnea, acuzat încă pentru șoriciul de l-a consumat cu Codruța și cu Coldea…. Dar nu doar cu el.
E doar o invitație să vă gândiți la faptul că a fi creștin înseamnă a fi martorul unor schimbări continue și unei nestatornicii continue, a unor succesiuni de căderi și de ridicări, și nu cum greșit se crede, contemplatorul static al unei icoane statice. Dacă credeți în chestia asta cu statul, budhiștii sunt o opțiune spirituală mai potrivită
Autor: Bogdan Alexandru Duca