Bogdan Alexandru Duca: “După război, când lucrurile se vor așeza cumva, vom putea să vedem ce a fost și ce nu a fost.”

”Chestiunea cu Rusia e simplă și evidentă: Rusia este stat agresor, Armata Rusă a comis crime de război împotriva civililor ucraineni (inclusiv și mai ales copii!), iar Putin e un derbedeu de ex-kaghebist ajuns dictator și batjocoritor al Rusiei! Restul e gargară ieftină, iar aia cu “libertatea presei” în Rusia lui Putin e deja o glumă sinistră.”

Acest comentariu este o bună sinteză a mesajelor propagandei NATO din ultimii 1 an și jumătate, deși autorul nu este un propagandist NATO ci un cetățean cu orientare politică pro-occidentală, de dreapta- așa cum a fost înțeleasă dreapta în România în 1990, anticomunist, preot….

Începe prin a spune că este ”simplu și evident”.

Însă nu e nimic evident.

Ce înseamnă că ”Rusia este stat agresor”?

Formularea lasă impresia, dorită și de propaganda NATO, că într-o dimineață de februarie, Rusia a atacat o țară pașnică, unde oamenii doar ce așteptau primăvara să cultive grâne și floarea soarelui….

Ce nu spune propaganda NATO este faptul că din 2014, de 8 ani de zile, regimul naționalist de la Kiev ducea o politică de presiune, de ucrainizare și chiar un război cu populația de etnie rusă.

Acolo unde statul ucrainean nu putea interveni oficial, că era vorba de imaginea publică, bande neonaziste erau lăsate să își facă mendrele în timp ce poliția se prefăcea că doarme.

În acei 8 ani de zile, Rusia a încercat să găsească soluții diplomatice. Avem două acorduri semnate la Minsk și….nerespectate de Ucraina.

Și, ce e mai grav, de 8 ani de zile, Occidentul colectiv a fost favorabil Ucrainei. Presa dar și puterea politică occidentală a trecut cu vederea radicalizarea societății ucrainene, a lăsat să nu se scape mai nimic despre ce se întâmpla în fosta țară sovietică și a dus o campanie, uneori de un cretinism suprarealist de demonizare a Rusiei.

Să ne aducem aminte de povestea cu fătucile de la Pussy riots, de fascinantul ”caz Skripal”, de noviciokul din chiloții lui Navalnâi și alte astfel de prostii care, deși sfidau inteligența oricărui om rezonabil, au avut un impact în otrăvirea opiniei publice și inventarea ”dușmanului rus”.

Deci….ce înseamnă stat agresor?

A invadat Rusia o țară unde nu era niciun picior de rus, doar pentru a răsturna o dictatură? Așa cum a făcut SUA&friends în Afganistan, Irak, Libia, Siria, regiunea Sahel….?

Nu. A intervenit militar după 8 ani de război civil contra rușilor în Ucraina.

Apoi povestea cu ”crimele de război” este, cel puțin până la acest moment, doar o poveste propagandistică nedocumentată.

Nu spun, după cum vedeți, că Rusia ar fi nevinovată și ar fi aruncat cu trandafiri.

Dar atrag atenția că povestea cu Bucea, care fusese un soi de mecca a propagandei occidentale…..s-a răsuflat.

Și cam toate celelalte povești despre ”crime de război” se găsesc doar ca parte a unui război propagandistic ucrainean unde enormitățile nu au lipsit niciun moment.

Rusul ”cel rău” a fost alternat în aceste povești de bunicuțe eroine, bunicuți fermi, căței eroici și alte dileli propagandistice perfecte pentru mințile tot mai puțin strălucite ale marelui public vestic.

După război, când lucrurile se vor așeza cumva, vom putea să vedem ce a fost și ce nu a fost.

Nu de alta, dar propaganda vestică nu este inocentă: a inventat și exagerat atrocități pentru a justifica războaie americane de prea multe ori.

Să ne aducem aminte că invadarea Irakului s-a produs, acum știm, pe baza unei minciuni ordinare a Casei Albe- că Saddam Hussein ar fi avut arme chimice.

Dar să mergem mai departe: demonizarea lui Putin.

Putin este ”eroul negativ” a bună parte din narativele propagandei vestice.

De ce? Pentru că demonizarea unei persoane e mai ușor de făcut decât demonizarea unui întreg popor.

Faptul că Putin este foarte popular în Rusia și că opoziția la Putin este de obicei naționalistă sau comunistă, e o mare problemă pentru mașinăria propagandistică occidentală.

Vestul colectiv are un grup de liberali, progresiști, activiști și zănatici a. căror singură popularitate reală este ….în Vest.

Navalnâi nu ar câștiga nici alegerile pentru conducerea unei asociații de locatari în Rusia, dar o propagandă hilară și grotescă făcută în Vest, produce iluzia că el ar fi relevant.

E ca și cum Remus Cernea, Iulia Popovici și grupul ăla voios și suprarealist de persoane nonbinare sau cum se mai numeau ele de făcuseră un partid progresist, ar fi prezentați în presa americană ca fiind …..adevărata opoziție din România.

În Vest această propagandă face victime. Am avut discuții suprarealiste cu un universitar portughez foarte convins de prostiile astea propagandistice….

La noi, în România, nu e chiar așa. Cam același public care ”a pus botul” la manipulările cu Roșia Montana, diaspora, Colectiv, Dragnea care fură justițea, Dăncilă cea periculoasă, etc., este și clientul satisfăcut al propagandei de acum..