E o bătălie și împotriva telenovelei….
Ce ni se spune în toată nebunia asta?
Că trebuie să dăm statului autoritate suplimentară asupra vieții noastre, că trebuie să cedăm drepturi și libertăți fundamentale, să ne supunem fără crâcnire (în Australia ești arestat fie și dacă scrii pe internet contra dictaturii sanitare) pentru că altfel există riscul destul de scăzut de a muri de pe urma covidului.
Numai că orice om inteligent știe că odată pierdute drepturile și libertățile și lăsate la cheremul unor autorități corupte și abuzive, nimic nu ne garantează că le primim înapoi.
Ce să mai vorbim de eficiență? Trăim în dictatură sanitară de pe data de 15 martie 2020.
De atunci, în România, statul si-a asumat și și-a păstrat abuziv o autoritate dictatorială. Că a fost stare de alertă sau stare de urgență, sau cum o mai numește….
De un an și șapte luni nu ne-am primit drepturile înapoi, pierdute pe 15 martie 2020.
Da. Ne bucurăm de ele, dar nu le avem înapoi.
Putem ieși din casă pe zi fără umilința auto-scutirii, dar asta nu că a fost restaurat dreptul la liberă circulație ci pentru că a fost îngăduitoare dictatura sanitară cu noi. Dar dacă nu suntem supuși, iar ieșim cu scutire…
Iar in spatele acestei dictaturi este aceeași retorică patetică: dacă nu suferiți toți, dacă nu vă supuneți, e posibil ca unii să moară.
Dar uite că mor oameni și așa.
Dictatura sanitară a eșuat în ceea ce promitea.
Într-un an și șapte luni, medicii au devenit nu mai pregătiți ci tot mai delăsători și criminali.
Un an și șapte luni în care sistemul nu a oferit tratamente funcționabile, nu a știut să se administreze astfel încât să trateze bolnavi.
Singura soluție a sistemului sanitar din România în ceea ce privește covidul este tratamentul la ATI. Adică, având în vedere realitatea, condamnarea la moarte a pacienților.
Ceea ce, coroborat cu politica oficială de a declara ca decedat de covid pe oricine moare având și covid, e o formă cinică de a alimenta singurul instrument al dictaturii sanitare: frica indusă cu ajutorul mass media în venele societății.
Însă marele măcel e cu ceilalți bolnavi cronici, condamnați la moarte de haosul criminal din sistem.
O Românie grav bolnavă: singurul produs al dictaturii sanitare.
Dar să revin la drepturi și libertăți.
Că să ajungem să le avem, au murit și au suferit generații întregi, secole de-a rândul.
Iar de fiecare dată când am fost obligați să le pierdem, efectele au fost dictaturi, totalitarisme, războaie.
Căci “libertate sau moarte” nu e doar o lozincă. E un fapt deja confirmat.
Autor: Bogdan Alexandru Duca